CSJ. Decizia nr. 103/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 103/2003
Dosar nr. 2809/2002
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 392 din 29 noiembrie 1999, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpata B.M. la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune care a avut consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei inculpatei i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpata B.M. a fost obligată să plătească părţilor vătămate, ce se vor menţiona mai jos, cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală C.E.C., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la achitarea integrală, următoarele sume de bani: M.Z. – 10.000 lei, C.N. – 3.000.000 lei, P.Z. – 13.500 lei, M.G. – 16.000.000 lei şi 300 de dolari, P.C.M. – 17.000.000 lei, N.F. – 2840 de mărci germane, P.M. – 4.400.000 lei, M.C. – 2.500.000 lei, R.E. – 3.000.000 lei, B.D. – 2250 de mărci germane, B.N. – 8.500.000 lei, M.V. – 2.000.000 lei, B.E. – 130.000.000 lei, R.G.M. – 10.500.000 lei, M.M. – 10.000.000 lei, L.I. – 3.000.000 lei, C.S.I. – 13.000.000 lei şi 300 de dolari, N.M. – 6.000.000 lei, l.A. – 2.500.000 lei, B.M. – 5.000.000 lei, M.L. – 20.000.000 lei, V.G. – 20.000.000 lei, P.C. – 23.500.000 lei şi 2500 de mărci germane, B.M. – 2.500.000 lei, R.G. – 24.000.000 lei, B.D. – 1.000.000 lei, B.Z. – 3.500.000 lei şi 500 de dolari, D.L. – 1.500.000 lei, T.C. – 3.000.000 lei şi L.A. – 2.500.000 lei.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpata a fost obligată să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpata B.M. a funcţionat în calitate de contabil la C.E.C., sucursala orăşenească Tecuci din anul 1989 unde are deschis un cont personal în lei.
Dobânda la acest cont a oscilat, în anii 1995 – 1998, între 40 şi 75 %/an, cu excepţia perioadei cuprinsă între 1 martie – 22 iunie 1997, când dobânda a fost de 110 %/an.
În cursul anului 1997, inculpata s-a aflat în concediu legal pentru creşterea copilului, şi a aflat de la colegele sale de serviciu, că dobânda pentru sumele de bani în cont ar fi de 100 %/termen de 3 luni.
Fără a verifica această informaţie, inculpata a început să depună în contul său (personal) diverse sume de bani, primite iniţial de la persoane care îi erau rude şi ulterior şi de la diverse cunoştinţe care avea posibilităţi financiare.
Cu acest prilej, al depunerii, inculpata le-a promis depunătorilor că după expirarea termenului de 3 luni le va restitui suma depusă cu o dobândă de 100 %, cu motivarea că face acest lucru dezinteresat, sau pentru a primi un „comision" diferit de la caz la caz, în funcţie de suma depusă.
În realitate, inculpata urmărea să folosească în interes propriu sumele de bani şi să nu le mai restituie deponenţilor.
Pentru a câştiga încrederea persoanelor ce depuneau bani, inculpata şi-a respectat, uneori, promisiunea făcută.
În cursul lunii mai 1995, inculpata a primit de la N. M. mai multe sume de bani, spunându-i că îi va depune în contul său personal, iar după trecerea perioadei de 3 luni va primi o dobândă de 100 %.
Aflând că inculpata nu i-a spus adevărul N.M. i-a cerut restituirea sumei, lucru pe care aceasta l-a refuzat.
N.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 6.000.000 lei.
Tot astfel, a procedat inculpata şi cu partea vătămată B.D. în cursul anului 1996, în legătură cu suma de 1.000.000 lei, pe care a refuzat să i-o restituie şi cu care aceasta s-a constituit parte civilă.
Părţii civile C.I., inculpata i-a promis o dobândă de 50 %/an pentru sumele de 5.000.000 lei şi 300 de dolari.
La sfârşitul anului 1997, C.I. a mai depus în contul personal al inculpatei suma de 8.000.000 lei, ocazie cu care aceasta i-a spus că dobânda va fi de 100% pentru sumele în lei şi 50% pentru cele în valută.
Toate sumele au fost restituite părţii vătămate C.I.
În luna mai 1997, inculpata a primit de la partea vătămată L.I. suma totală de 3.000.000 lei, pentru care însă nu s-a acordat dobânda promisă şi nici nu i-a restituit suma cu care s-a constituit parte civilă (3.000.000 lei).
În perioada mai 1997 – mai 1998, inculpata a primit de la partea vătămată M.M., în mai multe rânduri, suma totală de 10.000.000 lei, în aceleaşi condiţii, sumă pe care nu a restituit-o şi pentru care aceasta s-a constituit parte civilă.
În luna iunie 1997, inculpata a primit de la partea vătămată V.G. suma de 10.000.000 lei, promiţându-i că după 3 luni îi va restitui cu o dobândă de 100%.
La împlinirea termenului, inculpata a restituit integral suma, iar după câteva zile i-a mai dat suma de 10.000.000 lei, reprezentând dobânda promisă.
În luna septembrie 1997, partea vătămată V.G. i-a mai dat inculpatei suma de 10.000.000 lei, iar în luna decembrie 1997 încă o sumă de 10.000.000 lei.
La insistenţele părţii vătămate, inculpata i-a restituit suma de 6.000.000 lei, iar pentru diferenţa de 14.000.000 lei nerestituită, V.G. s-a constituit parte civilă.
În luna iulie 1997, partea vătămată P.Z. i-a dat să depună şi alte sume de bani, care s-au cifrat la suma de 13.500.000 lei, sumă care nu a fost restituită şi cu care acesta s-a constituit parte civilă.
În perioada august 1997 – aprilie 1998, partea vătămată R.M., i-a dat inculpatei suma totală de 10.500.000 lei cu promisiunea, că după 3 luni de zile să-i înapoieze cu o dobândă de 100%.
Întrucât suma nu a fost restituită R.M. s-a constituit parte civilă pentru suma de 10.500.000 lei.
În luna august 1997, partea vătămată B.E. i-a dat inculpatei suma de 6.000.000 lei, în condiţiile arătate şi pentru părţile vătămate anterioare, iar la data de 14 ianuarie 1998, i-a mai dat suma de 20.000 de mărci germane, din care inculpata împrumutase 10.000 de mărci germane.
La data de 5 martie 1998, inculpata a restituit părţii vătămate jumătate din suma depusă plus dobânda corespunzătoare.
La data de 8 iunie 1998, partea vătămată B.E. i-a mai dat inculpatei suma de 16.800 de mărci germane, cu promisiunea unei dobânzi de 50% pe lună.
B.E. a recuperat de la inculpată suma de 24.000.000 lei şi s-a constituit parte civilă cu diferenţa, respectiv pentru suma de 130.000.000 lei.
În luna octombrie 1997, partea vătămată M.V. i-a dat inculpatei suma de 2.000.000 lei cu promisiunea că după 3 luni îi va restitui cu o dobândă de 100%.
Întrucât suma nu a fost restituită, M.V. s-a constituit parte civilă (pentru suma de 2.000.000 lei).
În luna noiembrie 1997, inculpata a primit de la B.N. suma totală de 8.500.000 lei, cu promisiunea că după 3 luni să o înapoieze cu o dobândă de 100%.
Întrucât suma nu i-a fost restituită B.N. s-a constituit parte civilă.
La 6 decembrie 1997, partea vătămată B.Z. a dat inculpatei suma de 2.000.000 lei, apoi suma de 1.500.000 lei şi 500 de dolari, fără însă, ai mai restitui conform înţelegerii.
Ca urmare B.Z. s-a constituit parte civilă cu suma de 8.000.000 lei.
Partea vătămată B.M., i-a dat inculpatei mai întâi suma de 4.000.000 lei în luna decembrie 1997, apoi în luna ianuarie 1998 încă 2.000.000 lei şi în luna martie suma de 1.000.000 lei cu promisiunea returnării banilor după 3 luni, cu o dobândă de 100%.
În luna aprilie 1998, partea vătămată B.M. a cumpărat de la partea vătămată P.M. (N.) o vacă şi, neavând bani să plătească preţul a mers la inculpată şi i-a solicitat să-i restituie banii. Inculpata i-a dat părţii vătămate suma de 2.000.000 lei şi i-a spus că diferenţa de 4.700.000 lei, cu care partea vătămată trebuia să plătească vaca cumpărată, o va trece în contul părţii vătămate P.M. (N.) care a fost de acord cu această sumă să fie depusă în contul personal al inculpatei, urmând să primească o dobândă de 100% pe termen de 3 luni.
Ulterior, inculpata nu a mai restituit nici o sumă de bani nici părţii vătămate B.M. şi nici părţii vătămate P.M. (N.).
Prin urmare, partea vătămată B.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 lei, iar partea vătămată P.M. (N.) cu suma de 4.700.000 lei.
De la partea vătămată P.C., la începutul anului 1998, inculpata a primit suma de 23.500.000 lei, urmând ca după 3 luni să primească în plus o dobândă de 100%.
Tot în cursul aceluiaşi an P.C. a mai dat inculpatei suma de 2500 de mărci germane, cu promisiunea unei dobânzi de 50% pe lună.
Întrucât banii nu au fost recuperaţi, partea vătămată P.C. s-a constituit parte civilă cu sumele depuse.
În luna februarie 1998, inculpata a primit de la partea vătămată M.L. suma de 20.000.000 lei cu promisiunea că, după 3 luni, va primi o dobândă de 100%.
Suma nefiind restituită, M.L. s-a constituit parte civilă.
De la partea vătămată B.D., inculpata a primit, în luna martie 1998, suma de 10.000 de mărci germane, cu promisiunea unei dobânzi de 100% pe timp de o lună.
Partea vătămată a cerut inculpatei să încheie un contract de împrumut pentru suma de 22.500 de mărci germane, cu menţiunea că inculpata garantează acest împrumut cu bunuri personale.
Întrucât B.D. nu şi-a recuperat suma, s-a constituit parte civilă (22.500 de mărci germane).
În luna aprilie 1998, partea vătămată M.C. i-a dat inculpatei suma de 2.500.000 lei pentru a fi depusă în contul personal, iar la sfârşit să-i fie înapoiaţi cu o dobândă de 100%.
Suma nefiind restituită M.C. s-a constituit parte civilă (cu 3.000.000 lei).
În perioada aprilie – mai 1998, R.G. i-a dat inculpatei suma de 24.000.000 lei cu promisiunea că, după 3 luni, vor fi restituiţi cu o dobândă de 100%. După 3 luni inculpata a restituit suma de 18.000.000 lei, astfel că, aceasta s-a constituit parte civilă cu diferenţa de 6.000.000 lei.
B.M. a dat inculpatei suma de 2.500.000 lei pentru a-i depune în contul său personal, urmând ca după 3 luni să fie restituiţi cu o dobândă de 100%.
Întrucât suma nu a fost restituită B.M. s-a constituit parte civilă.
În luna aprilie 1998, partea vătămată R.E. i-a dat inculpatei suma de 3.000.000 lei pentru a fi depusă în contul său, pe o durată de 3 luni la a cărei expirare urma să-i fie restituiţi cu o dobândă de 100%.
Nefiind restituită suma, R.E. se constituie parte civilă.
În perioada aprilie – mai, R.G. i-a dat inculpatei suma de 24.000.000 lei, cu promisiunea că după 3 luni va primi suma plus o dobândă de 100%. După 3 luni, inculpata i-a restituit lui R.G. suma de 18.000.000 lei, constituindu-se parte civilă cu diferenţa de 6.000.000 lei.
În luna aprilie 1998, B.M. i-a dat inculpatei suma de 2.500.000 lei pentru a fi depuşi în contul personal cu promisiunea restituirii după 3 luni, cu o dobândă de 100%.
Întrucât suma nu a fost restituită, B.M. s-a constituit parte civilă.
Tot în cursul lunii aprilie 1998, inculpata a primit de la P.M. suma de 17.000.000 lei în condiţiile mai sus expuse.
Prejudiciul nefiind recuperat, P.C.M. s-a constituit parte civilă.
M.F., în luna aprilie 1998 a dat inculpatei suma de 2840 de mărci germane, cu promisiunea că după o lună îi va restitui cu o dobândă de 100%.
Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, M.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000.000 lei.
În luna mai 1998, M.G. i-a dat inculpatei suma de 16.000.000 lei, cu condiţia de a-i fi restituiţi după 3 luni cu o dobândă de 100%.
În luna iunie 1998, M.G. i-a mai dat inculpatei suma de 300 de dolari, în aceleaşi condiţii.
Prejudiciul fiind nerecuperat M.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 19.300.000 lei.
Partea vătămată M.Z., i-a dat inculpatei în luna mai 1998, suma de 10.000.000 lei în condiţiile mai sus menţionate, sumă care nu i-a fost restituită şi cu care acesta s-a constituit parte civilă.
În luna mai 1998, D.L. a dat inculpatei suma de 3.000.000 lei, cu promisiunea că după 3 luni va primi banii cu o dobândă de 100%.
În luna iulie 1998 la cererea părţii vătămate inculpata i-a restituit 1.500.000 lei urmând ca diferenţa să o primească ulterior.
Diferenţa de 1.500.000 lei nefiind recuperată D.L. s-a constituit parte civilă.
În luna mai 1998, partea vătămată T.C. a dat inculpatei suma de 3.000.000 lei, urmând ca după 3 luni să primească suma, plus o dobândă de 100%.
La expirarea termenului suma nu a fost restituită, iar T.C. s-a constituit parte civilă.
C.N., în luna iulie 1998, i-a dat inculpatei suma de 3.000.000 lei, cu promisiunea ca după 3 luni va fi restituită cu o dobândă de 100%.
Banii nefiind restituiţi, C.N. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000.000 lei.
În luna iulie 1998, inculpata a primit de la L.A. suma de 2.500.000 lei, urmând ca după trecerea unui interval de 3 luni să fie restituiţi cu dobânda de 100%.
Prejudiciul nefiind recuperat L.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpata B.M. şi partea civilă P.M.
Prin apelul declarat inculpata a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la:
- încadrarea juridică a faptei pe care o consideră ca fiind cea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., întrucât prejudiciul cauzat părţii vătămate este sub 50.000.000 lei;
- pedeapsa aplicată care în cazul în care nu se va primi critică, să fie redozată, în sensul reducerii prin reaprecierea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Partea civilă P.M. a criticat aceeaşi hotărâre cu privire la neobligarea inculpatei la restituirea unei vaci în natură, conform înţelegerii intervenite între ei.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 176/A din 3 aprilie 2000, a admis apelul declarat de inculpata B.M. şi casând în parte hotărârea atacată a modificat pedeapsa aplicată acesteia, în sensul că, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) şi alin. ultim şi art. 76 alin. (2) C. pen., a redus-o de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă P. M.
În motivarea acestei decizii, curtea de apel a arătat că apelul declarat de inculpată este fondat numai cu privire la pedeapsa aplicată care este prea aspră, întrucât în cauză, în favoarea acesteia se impunea reţinerea de circumstanţe atenuante, constând în faptul că nu are antecedente penale, are în întreţinere 3 copii minori şi a dat dovadă de interes în acoperirea prejudiciilor cauzate părţilor civile, împrejurări ce duc la convingerea că scopul pedepsei arătat prin art. 52 C. pen., se poate realiza şi prin aplicarea unei pedepse mai mici.
Cu privire la motivul de casare invocat de inculpată privind încadrarea juridică a faptei, s-a arătat că nu poate fi primit, întrucât în cauză rezultă cu certitudine că aceasta a acţionat pe baza unei rezoluţii infracţionale unice şi că în acest context exista un singur prejudiciu mai mare de 50 milioane lei şi nu tot atâtea prejudicii câte părţi civile sunt.
În ce priveşte apelul declarat de partea civilă se constată că nu a fost motivat de instanţă.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpata B.M. şi părţile civile L.G., C.I., P.M., R.E., R.M., M.G., N.M., B.D., M.M., M.N.V., B.N., B.M., M.C., M.F., R.E., M.Z., T.C., C.N., L.A., B.Z., M.L., D.L., R.G., V.G., B.E., P.C., B.D., B.M. şi P.C.M.
Prin recursul declarat, inculpata B.M. a criticat Decizia curţii de apel, referitor la:
- încadrarea juridică a faptei, solicitând că în cauză să se facă aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), având în vedere că de la data comiterii faptei şi până la judecata în recurs a fost adoptată Legea nr. 456/2001, prin care au fost modificate dispoziţiile art. 146 C. pen., în sensul că prin consecinţe deosebit de grave, în prezent, se înţelege o faptă care a cauzat o pagubă mai mare de 2 miliarde lei. Întrucât prin fapta reţinută în sarcina sa, prejudiciul cauzat părţilor civile este sub această sumă, încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., astfel că prin menţinerea circumstanţelor atenuante, câştigate la instanţa de apel, să se procedeze la o nouă individualizare a pedepsei;
- modalitatea de executare a pedepsei, în sensul că în cauză fiind îndeplinite cerinţele art. 81 C. pen., pedeapsa ce i se va aplica să fie suspendată condiţionat.
Partea civilă P.M. a criticat aceeaşi decizie, pentru acelaşi considerent invocat şi la judecata în apel şi anume obligarea inculpatei să-i restituie animalul asupra căruia a convenit (una vacă) în natură.
Celelalte părţi civile prin recursul declarat au solicitat obligarea inculpatei la restituirea sumelor cu care au fost prejudiciaţi şi cu care s-au constituit părţi civile, suma care le-au fost acordate de prima instanţă.
Prin Decizia penală nr. 1730 din 2 aprilie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, s-au admis recursurile declarate de inculpata B.M. şi partea civilă P.M., împotriva deciziei penale nr. 176/A din 3 aprilie 2000 a Curţii de Apel Galaţi.
A casat Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 392 din 29 noiembrie 1999 a Tribunalului Galaţi, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de înşelăciune din art. 215 alin. (1) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu referire la art. 4 din Legea nr. 456/2001 şi, prin menţinerea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpata B.M. la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
A trimis cauza la Curtea de Apel Galaţi pentru rejudecarea apelului declarat de partea civilă P.M. împotriva sentinţei penale nr. 392 din 29 noiembrie 1999 a Tribunalului Galaţi.
A respins ca inadmisibile recursurile declarate de părţile civile L.I., C.I., P.Z., R.E., R.M., M.G., N.M., B.D., M.M., M.N.V., B.N., B.M., M.C., M.F., M.Z., T.C., C.N., L.A., B.Z., M.L., D.L., R.G., V.G., B.E., P.C., B.D., B.M. şi P.C.M., împotriva aceleiaşi decizii.
Pe rolul Curţii de Apel Galaţi s-a format astfel dosarul înregistrat sub nr. 625/2002 având ca obiect rejudecarea apelului declarat de partea civilă P.M. împotriva sentinţei penale nr. 392 din 29 noiembrie 1999 a Tribunalului Galaţi.
În motivele de apel susţinute oral de apelanta parte civilă P.M., acesta a arătat că şi-a recuperat animalul, însă solicită admiterea apelului şi obligarea inculpatei la plata daunelor morale cerute şi a cheltuielilor de judecată aşa cum au fost menţionate şi în memoriul scris depus la dosar.
Prin Decizia penală nr. 288/A din 10 iunie 2002, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă, motivând că prima instanţă a soluţionat în mod corect latura civilă, în sensul că a luat act că prejudiciul a fost recuperat, iar acordarea daunelor morale nu se justifică, infracţiunea de înşelăciune fiind o infracţiune de pericol. Referitor la cheltuielile de judecată, acestea nu au fost dovedite.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă P.M., care fără să critice hotărârea atacată în raport de motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen. a reiterat cererile formulate şi în faţa instanţei de apel în sensul acordării daunelor morale pentru prejudiciul suferit.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând actele şi lucrările existente la dosarul cauzei, în raport de critica formulată şi prevederile legale, se constată că, pe de o parte, recurenta parte civilă P.M. şi-a recuperat prejudiciul cauzat, iar, pe de altă parte, infracţiunea pentru care inculpata a fost condamnată (art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)), este o infracţiune de prejudiciu, iar nu de pericol, aşa încât acordarea daunelor morale nu se justifică, situaţie în care, recursul urmează să fie respins, ca atare.
În concluzie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, va respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea părţii civile la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată intimatei inculpate B.M. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă P.M. împotriva deciziei penale nr. 288/A din 10 iunie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpata B.M.
Obligă recurenta parte civilă la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată intimatei inculpate B.M., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 102/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1036/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
