CSJ. Decizia nr. 102/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 102/2003
Dosar nr. 960/2002
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 669 din 1 noiembrie 2001 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului C.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 7 iunie 2001 la data punerii în libertate.
S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi s-a dispus punerea în libertate a inculpatului.
Conform art. 118 lit. e) raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat 43 gr. heroină cu aminofenazonă şi 120 gr. heroină.
Conform art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către fratele inculpatului C.S. a sumelor de 5.251 dolari S.U.A., 900 mărci germane şi 5.400 .000 lei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În fapt, s-a reţinut că la data de 7 iunie 2001, în baza autorizaţiei de percheziţie nr. 1705/P/2001, organele de poliţie, în urma percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului, au depistat cantitatea de 67,70 gr. heroină, depozitată în mai multe locuri, precum şi sumele de 5.400.000 lei, 900 mărci germane şi 251 dolari S.U.A.
Cele anterior arătate, se desprind din procesul verbal întocmit de către organele de poliţie şi raportul de constatare tehnico-ştiinţific nr. 16622 întocmit de Laboratorul de pe lângă B.C.C.O.A., care a concluzionat ca probă iniţial adusă pentru cercetare, era în cantitate de 98,7 gr. heroină, iar după efectuarea analizelor rămânând 43 gr. heroină cu aminofenazonă şi 120 gr. heroină pură, care conform art. 118 lit. e) raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate.
Tribunalul faţă de poziţia de nerecunoaştere a faptei reţinute în sarcina sa, inculpatul negând-o, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei a verificat declaraţiile martorilor L.C., U.G., C.F., C.S., T.V., M.O., B.A. şi B.D., care au arătat că în luna iunie au participat la sărbătorirea zilei de naştere a inculpatului care nu a consumat niciodată droguri şi nu a înlesnit vinderea de substanţe stupefiante.
Mai reţine tribunalul, că unii martori l-au cunoscut pe inculpat în condiţiile în care acesta le-a înlesnit obţinerea unor paşapoarte şi că la petrecerea care a avut loc în apartamentul inculpatului, aceştia nu au văzut nici o persoană care să consume droguri.
Se mai reţine că inculpatul împreună cu invitaţii săi a plecat între orele 4 şi 5 dimineaţa pe o terasă pentru a continua să se distreze.
Este adevărat că în sufrageria apartamentului există bibelouri din porţelan care reprezintă o balanţă, dar niciodată nimeni nu a văzut a fi folosită pentru a se cântări substanţe în cantităţi mici.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cu motivarea că achitarea pronunţată în cauză este greşită şi că, de asemenea, în mod greşit s-au aplicat dispoziţiile art. 118 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 62 din 20 februarie 2002 a admis apelul parchetului, a desfiinţat sentinţa atacată şi în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpat la 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 7 iunie 2001 la 2 noiembrie 2002.
S-a înlăturat confiscarea a 43 gr. heroină cu aminofenazonă şi 120 gr. heroină.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., cu referire la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat 1,26 gr. heroină şi 65,74 gr. heroină cu aminofenazonă, din care s-a consumat 0,26 gr. heroină şi 65,34 gr. heroină cu aminofenazonă.
S-a reţinut că soluţia de achitare pronunţată de instanţa de fond este greşită, trecându-se cu uşurinţă asupra probelor, care indică fără dubiu vinovăţia inculpatului.
Din probele dosarului instanţa de apel a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 7 iunie 2001, organele de poliţie în urma percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului au depistat printre altele cantitatea de 67,70 gr. heroină, depozitate în mai multe locuri, 2 foarfeci, pungi ce prezentau decupări concentrice şi o balanţă, etc.
Aceste stupefiante au fost găsite, fie în vaza de flori, pe masa din dormitorul inculpatului (42 de punguţe de diferite culori sigilate), sau în autoturismul acestuia.
Fiind expertizate, cele 58 de punguţe conţineau 1,26 gr. heroină şi 67,74 gr. heroină amestec cu aminofenazonă.
În declaraţiile sale inculpatul a susţinut că nu are nici o cunoştinţă despre provenienţa drogurilor, cu privire la care presupune că i-au fost puse de invitaţii săi la serbarea zilei de naştere din 6 iunie 2001, iar referitor la balanţa găsită a precizat că ar fi cumpărat-o cu 2 ani în urmă de la o firmă.
Apărarea inculpatului a fost examinată şi înlăturată cu motivarea că nu este confirmată de probele dosarului.
Deşi, iniţial inculpatul nu a recunoscut şi declaraţia făcută şi în prezenţa avocatului la procuror, în prezenţa avocatului a afirmat că „sunt dependente de droguri de aproximativ 4 luni, arăt că prizez drogul după ce îl pun pe o foiţă de staniol şi îl sorb".
Mama inculpatului în persoana martorei C.F. declară că nu are cunoştinţă de împrejurarea că fiul său consumă droguri, iar din fişa medicală a inculpatului nu rezultă că este consumator de droguri.
Instanţa a reţinut de asemenea, faptul că inculpatul nu-şi putea procura drogurile pentru consum în cantităţi mari, faţă de ceea ce s-a găsit la locuinţa sa, în condiţiile în care nu era încadrat în muncă, iar de la mama sa nu primea decât sume între 20.000 – 30.000 lei, aşa cum rezultă din declaraţia acesteia, sume cu care nu-şi putea procura nici măcar o priză în raport de valoarea drogurilor de pe piaţa neagră.
În legătură cu ziua de naştere, se reţine că inculpatul afirmă că şi-a serbat-o cu o zi în urma percheziţiei domiciliare, respectiv 6 iunie 2001, şi că a avut ca invitaţi câţiva prieteni nu indică nici măcar pentru unul dintre aceştia numele de familie, ceea ce nu este de acceptat în condiţiile în care la astfel de evenimente de regulă nu participă decât persoane foarte apropiate.
În schimb, martorii audiaţi în cauză, susţin că la petrecere au fost aproximativ 30 - 40 persoane, ceea ce vine în contradicţie cu declaraţia inculpatului care a precizat că a invitat câţiva prieteni la această petrecere.
Aceiaşi martori mai susţin că de la petrecerea inculpatului s-a plecat la ora 3,00 – 4,00 dimineaţa la o terasă, în timp ce inculpatul în declaraţia dată în faţa apărătorului susţine că s-a plecat la orele 21,00 „împreună cu prietenii mei de frică să nu mă vadă mama beat".
Referitor la balanţa găsită în locuinţă, se reţine că inculpatul afirmă în declaraţiile date că „am cumpărat-o cu 2 ani în urmă din C.F., în timp ce mama sa în declaraţia de dosar urmărire penală, susţine că balanţa în discuţie a primit-o cadou în urmă cu 5-6 ani.
Contrar celor reţinute în considerentele sentinţei că în „sufrageria apartamentului unde domiciliază inculpatul exista un bibelou din porţelan care reprezintă o balanţă", se constată că, în realitate acea balanţă aşa cum se observă din planşa foto dosar urmărire penală, este metalică, silenţioasă şi de precizie ce se foloseşte de regulă la drămuirea cantităţilor mici şi foarte mici în care se încadrează şi substanţele halocinogene, cum este cazul în speţă.
În raport cu aceste probe s-a reţinut vinovăţia inculpatului şi s-a dispus condamnarea lui.
S-a mai reţinut că şi cel de al doilea motiv de apel este întemeiat, deoarece s-a confiscat mai mult decât s-a găsit la locuinţa inculpatului (fiind vorba de cantitatea de droguri).
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de inculpat, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei sale condamnări, reiterând susţinerile din faţa instanţei de fond şi a solicitat casarea acestei hotărâri şi menţinerea soluţiei de achitare dispusă de instanţa de fond.
Recursul nu este întemeiat.
Din examinarea întregului material probator administrat în cauză, se constată, într-adevăr, că în mod corect, instanţa de apel a reţinut că inculpatul se face vinovat de faptul pentru care a fost trimis în judecată şi anume de a fi deţinut, fără drept, droguri de mare risc.
În acest sens sunt relevante procesele verbale încheiate de organele de poliţie, în prezenţa martorilor asistenţi L.C. şi U.G., din care rezultă că în locuinţa inculpatului şi în autoturismul pe care îl folosea în mod exclusiv acesta, s-au găsit, 58 punguţe de diferite culori şi sigilate, care conţineau o substanţă pulverulentă de culoare bej, depozitate în mai multe locuri, o balanţă de precizie, specifică activităţilor de drămuire a cantităţilor mici şi foarte mici printre care şi a substanţelor halucinogene de natura celor găsite, 2 foarfece şi pungi ce prezentau decupări concentrice.
Edificator este, în acest sens, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză care concluzionează cele 58 de punguţe ce conţineau 1,26 gr. heroină şi 67,74 gr. heroină amestec cu aminofenazonă, heroina făcând parte din tabelul I, anexă la Legea nr. 143/2000.
Legat de fapta imputată nu este lipsită de relevanţă nici declaraţia mamei inculpatului care a precizat că nu are cunoştinţă de împrejurarea că fiul său consumă droguri şi nici fişa medicală a inculpatului din care nu rezultă că acesta este toxicoman.
În ce priveşte apărările inculpatului, ele se rezumă la a nega comiterea faptei, arătând că nu cunoaşte de existenţa şi provenienţa drogurilor sau că erau destinate consumului propriu, iar probele pe care le-a administrat în apărare pe lângă faptul că sunt contradictorii, nu sunt nici în măsură să confirme susţinerile pe care şi le-a făcut, ba, mai mult, s-au dovedit a nu corespunde adevărului fiind de circumstanţe.
De altfel, instanţa de apel corect şi motivat a înlăturat apărările inculpatului, arătând în concret de ce nu pot fi primite şi care sunt dovezile care contrazic acele susţineri.
În consecinţă, se constată că starea de fapt reţinută de instanţa de apel este corectă, probele administrate dovedind vinovăţia acestuia, aşa încât cererea de a se dispune achitarea lui este nejustificată.
Pentru considerentele arătate şi cum verificând hotărârea atacată şi condiţiile prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M., împotriva deciziei penale nr. 62 din 20 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 7 iunie 2001 până la punerea efectivă în libertate.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1019/2003. Penal. Plângere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 103/2003. Penal → |
|---|
