CSJ. Decizia nr. 1015/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1015/2003
Dosar nr. 5223/2002
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 493 din 26 septembrie 2002 Tribunalul Iaşi a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C.I., ca nefiind întemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, recurentul a solicitat revizuirea sentinţei nr. 691 din 4 decembrie 2001 a Tribunalului Iaşi, prin care a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 şi art. 76 C. pen.
În motivarea cererii, recurentul a susţinut că deşi a comis infracţiunile pentru care a fost condamnat, pedeapsa este prea mare, iar în dovedirea susţinerilor sale, a solicitat audierea unei persoane, precizând în acelaşi timp, că faptele au fost comise şi cu complicitatea unui procuror fără a-l nominaliza.
Apelul declarat de revizuient a fost respins prin Decizia nr. 333 a Curţii de Apel Iaşi.
Împotriva acestor soluţii, condamnatul a declarat recurs, invocând în memoriul depus la dosar aceleaşi motive ca cele care au stat la baza cererii de revizuire şi a apelului declarat.
Faţă de această situaţie apărătorul a menţionat că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce urmează să fie pronunţată în cauză.
Recursul nu este fondat.
Analizând hotărârile pronunţate, în lumina probelor administrate şi a motivelor menţionate, se constată că recurentul nu a invocat nici un fapt sau o împrejurare nouă, ci s-a referit la aceleaşi apărări formulate cu ocazia soluţionării cauzei în primă instanţă, astfel încât, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împrejurarea că în dovedirea susţinerilor, condamnatul a propus audierea unor martori, nu este de natură să ducă la o altă concluzie pentru că textul de lege menţionat cere ca faptele şi împrejurările să fie noi şi să nu constituie mijloace de probă despre existenţa cărora instanţa a avut cunoştinţă.
De altfel, nu este admisibil ca pe calea revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute, atât timp cât nu s-au descoperit altele noi.
De fapt, prin revizuire care este o cale extraordinară de atac nu pot fi reapreciate probele, nu poate fi schimbată încadrarea juridică şi nici nu pot fi administrate noi probe în prelungirea celor deja avute în vedere la pronunţarea hotărârilor.
Aşa cum s-a mai menţionat, revizuirea poate fi cerută potrivit art. 394 C. proc. pen., numai atunci când au fost descoperite fapte sau împrejurări noi şi nu atunci când se solicită administrarea altor mijloace de probă.
În consecinţă, recursul urmează să fie respins.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul C.I. împotriva deciziei nr. 333 din 14 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1014/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1016/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
