CSJ. Decizia nr. 1016/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1016/2003
Dosar nr. 5050/2002
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 118 din 14 februarie 2002, ce a fost pronunţată în dosarul nr. 4078/2001 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul s.a. aflat în prezent la Penitenciarul Jilava, în executarea unei pedepse de 25 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i), combinat cu art. 176 lit. a) C. pen.).
S-a constatat de către instanţa de fond, pe baza concluziilor expertizei medico-legale efectuată în cauză, că starea de boală invocată de condamnat nu îl pune pe acesta în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei cu închisoare, întrucât afecţiunile ce le prezintă nu sunt grave şi pot fi tratate în reţeaua sanitară a Direcţiei Generale a Penitenciarelor.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel condamnatul, pentru nelegalitate şi netemeinicie, pretinzând că bolile de care suferă nu-i permit continuarea executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 183/A din 16 aprilie 2002, ce a fost pronunţată în dosarul nr. 950/2002 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Recursul declarat în cauză de către condamnat, vizând nelegalitatea soluţiilor mai sus arătate a fost admis de către Curtea Supremă de Justiţie, care, prin Decizia penală nr. 3969 din 24 septembrie 2002, ce a fost pronunţată în dosarul nr. 1848/2002 al secţiei penale, a stabilit că în mod greşit a respins Curtea de Apel Bucureşti apelul declarat de condamnat prin referire la art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., câtă vreme obiectul cauzei era cel prevăzut de art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. Pe cale de consecinţă, dată fiind omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra celor invocate de condamnat, s-a decis casarea deciziei din apel şi trimiterea cauzei la aceiaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
În apel, după casarea cu trimitere, instanţa a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, reţinând că expertiza medico-legală la care a fost supus condamnatul a concluzionat, în sensul că maladiile de care suferă acesta, respectiv hepatopatie cronică şi tulburări de personalitate de tip antisocial nu îl pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa în regim de detenţie.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi pe fond admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 455 combinat cu art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa închisorii.
În cauză, expertiza medico-legală efectuată de către o comisie de medici a concluzionat, în sensul că, recurentul prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate de tip antisocial pentru care se recomandă tratament sedativ la nevoie cu medicaţie prescrisă în regim penitenciar şi hepatopatie cronică pentru care nu necesită medicaţie patogenică, ci doar trofice hepatice, ambele afecţiuni fiind tratabile în reţeaua sanitară a D.G.P.
Faţă de concluziile acestei probe ştiinţifice, singura probă pertinentă în cauză, Curtea constată, că în mod corect instanţele au respins cererea condamnatului de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată în temeiul art. 455 combinat cu art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Aşa fiind, recursul declarat de condamnat apare ca nefondat şi va fi respins ca atare conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, declarat de condamnatul S.A. împotriva deciziei nr. 701 din 6 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1015/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1017/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
