CSJ. Decizia nr. 1041/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1041/2003
Dosar nr. 4992/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 134 din 21 iunie 2002, Tribunalul Harghita a condamnat pe inculpatul minor P.J. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109, art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. b) C. pen. (victimă C.D.C.) şi la 2 ani şi 3 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, art. 21, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 lit. i) şi alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. b) C. pen. (victimă C.D.).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei de 5 ani închisoare.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul a fost obligat, în solidar, cu părţile responsabile civilmente P.Şt. şi V. să plătească 20.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă C.T.D. şi suma de 3.500.000 lei părţii civile Spitalul judeţean Miercurea-Ciuc.
S-a constatat că partea vătămată C.D. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru pronunţarea hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
În seara de 8 decembrie 2001, minorul P.J., împreună cu alţi tineri, s-au dus la discoteca N.S. din comuna Sărmaş, jud. Harghita, unde au consumat băuturi alcoolice şi au dansat.
În local se mai afla un grup de tineri din care făceau parte C..D.C. şi C.D.
În jurul orei 2,30 – 3,00 între cele două grupuri s-a iscat, în timpul dansului, un conflict, inculpatul fiind lovit de un tânăr.
Ca urmare, el a scos un briceag din buzunar, l-a deschis şi a lovit, la întâmplare, atingându-l pe C.D.
Apoi, inculpatul a părăsit discoteca, fiind urmărit, împrejurare în care, cu acelaşi briceag, a aplicat o lovitură în abdomen victimei C.D.C., care a căzut în stare de inconştienţă şi fiind transportat la spital, a decedat.
Victima a prezentat o plagă împunsă, penetrantă, intraabdominală, cu străpungerea arterei abdominale.
Partea vătămată C.D. a suferit o plagă înjunghiată în hipocondrul stâng, având nevoie, pentru vindecare, de 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Din probele administrate a rezultat că a existat o provocare, constând în lovirea inculpatului, care a suferit leziuni vindecabile în 4-5 zile.
Partea civilă C.T.D., tatăl victimei s-a constituit parte civilă cu sumele de 20.000.000 lei despăgubiri reprezentând cheltuielile de înmormântare, inculpatul fiind de acord să le plătească.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel inculpatul şi partea civilă C.T.D., care nu l-a motivat, în instanţă, în lipsa acestuia, soţia sa cerând amânarea cauzei pentru lipsa soţului, pretinzând că acesta este bolnav, dorind să-şi angajeze şi un apărător.
Prin Decizia penală nr. 138/A din 23 octombrie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins ca nefondate recursurile declarate, respectiv şi cererea formulată de soţia părţii civile.
S-a motivat respingerea recursului declarat de partea civilă C.T.D., prin aceea că prima instanţă a admis integral pretenţiile acesteia, inculpatul fiind obligat la 20.000.000 lei despăgubiri, reţinând provocarea, respectiv culpa comună.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs, nemotivat, partea civilă C.T.D. şi soţia acestuia C.A.
La judecarea recursului a lipsit partea civilă C.T.D., care nu a formulat nici motive scrise, fiind prezentă doar soţia sa C.A., care verbal, a solicitat admiterea recursului declarat de ea, pentru rejudecarea cauzei, urmând să fie angajat un apărător şi propuşi noi martori pentru a fi audiaţi, în scopul de a se stabili corect faptele.
Recursul declarat de C.A. este inadmisibil.
În principiu, toate persoanele care au suferit un prejudiciu şi care au calitatea de părţi vătămate, dobândesc dreptul la acţiune pentru repararea daunelor, în calitate de persoane prejudiciate.
Prejudiciul trebuie să fie reparat, în principiu, în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii faptei ilicite şi, numai dacă acest lucru nu este posibil, repararea se va face prin echivalent bănesc, de către autorul producerii daunelor.
Din principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat, rezultă că la stabilirea cuantumului despăgubirilor nu trebuie avute în vedere gravitatea faptei sau forma de vinovăţie a autorului, deoarece măsura întinderii răspunderii este numai prejudiciul produs.
Faţă de aceste principii, în speţă, din actele dosarului rezultă că, prejudiciul material produs familiei în cazul decesului victimei, C.D.C. a fost de 20.000.000 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de înmormântarea acestuia.
Pentru repararea integrală a acestei pagube, s-a constituit parte civilă la urmărirea penală numai tatăl victimei C.T.D., prin declaraţia din 26 februarie 2002.
În această situaţie, nu era necesar ca alţi membri de familie, respectiv şi mama victimei, să se constituie parte civilă, deoarece despăgubirile vizau aceeaşi cauză şi acelaşi prejudiciu de 20.000.000 lei, solicitate de C.T.D.
Ca atare, în mod corect, în cauză, pe tot parcursul procesului penal a figurat ca parte civilă numai C.T.D., aşa cum rezultă din rechizitoriu şi din încheierea primei instanţe în care s-a consemnat că acesta, prezent fiind, s-a constituit parte civilă în cauză cu aceeaşi sumă de 20.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare a fiului său.
În cauză a declarat apel numai partea civilă C.T.D., Decizia penală nr. 138/A din 23 octombrie 2002, a Curţii de Apel Târgu Mureş privindu-l numai pe el.
Soţia părţii civile, respectiv C.A. nu a figurat ca parte civilă în cauză şi nu s-a prezentat în această calitate la instanţa de fond şi ca urmare nu a declarat apel.
Deci, deşi ea nu a avut nici o calitate procesuală, totuşi alături de soţul său figurează, în declaraţia de recurs, ca recurentă parte civilă.
Mai mult, în instanţa de recurs, C.A., în lipsa unor motive scrise, verbal, nu a cerut modificarea despăgubirilor civile de 20.000.000 lei acordate soţului său, declarându-se doar nemulţumită de modul în care s-a judecat cauza la celelalte instanţe şi a cerut rejudecarea ei pentru a-şi putea angaja apărător şi a fi audiaţi noi martori ce ar urma să-i propună.
În concluzie, atâta timp cât C.A. nu a avut calitatea de parte civilă pe parcursul procesului penal, ea nu poate avea nici calitatea de recurentă, în cauză (art. 3852 raportat la art. 362 lit. d) C. proc. pen.).
În ce priveşte recursul declarat de partea civilă C.T.D., în lipsa unor motive scrise şi a lipsei acestuia la instanţa de recurs, Curtea, verificând hotărârea atacată în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că nu se identifică existenţa vreunor motive care să ducă la casarea ei, astfel că în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va dispune respingerea sa ca nefondat, hotărârile instanţelor de judecată fiind temeinice şi legale, în ce priveşte rezolvarea laturii civile a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de C.A. şi ca nefondat recursul declarat de partea civilă C.T.D. împotriva deciziei penale nr. 138/A din 23 octombrie 2002, a Curţii de Apel Tg. Mureş, privind pe inculpatul P.J.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 400.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1040/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1042/2003. Penal → |
|---|
