CSJ. Decizia nr. 1039/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1039/2003
Dosar nr. 3084/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 322 din 20 decembrie 2001, Tribunalul Mehedinţi, în baza art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) şi cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.G. la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile prevăzute de art. 64 şi art. 71 C. pen.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, iar în baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă perioada arestului preventiv, începând cu 28 mai 2001 şi până la pronunţare.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile prevăzute de art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, iar în baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă perioada arestului preventiv începând cu 28 mai 2001 şi până la pronunţare precum şi 3 zile închisoare contravenţională, executate în perioada 25 mai 2001, în baza mandatului 2075 din 25 mai 2001 al Judecătoriei Strehaia.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.A. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile prevăzute de art. 64 şi art. 71 C. pen. şi a fost aplicată şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă perioada arestului preventiv începând cu 21 mai 2001 şi până la pronunţare.
În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 20 C. pen. şi art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpata T.L. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile prevăzute de art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe o durată de 3 ani.
A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea vătămată C.D. şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii să-i plătească acesteia suma de 20.000.000 lei despăgubiri civile şi 20.000.000 lei cu titlul de daune morale, precum şi suma de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar, la plata sumei de 1.026.737 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Judeţean Drobeta Tr. Severin, cu dobânzile legale de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală, precum şi la plata sumei de 4.096.353 lei despăgubiri, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean nr. 1 Craiova cu dobânzile legale de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei bucăţi de lemn (măciucă) din esenţă corn, în lungime de un m şi diametrul la capătul cel gros de 9 cm, corp delict.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt, că în seara zilei de 24 mai 2001, la hora organizată în centrul satului Albuleşti, pe lângă grupul format din C.A., T.C., C.C. şi D.V., au trecut mai mulţi tineri, printre care şi inculpatul T.A., care, fără nici un motiv, l-a lovit cu cotul pe C.C., acesta neripostând în vreun fel.
Spre miezul nopţii, când C.C., împreună cu surorile şi prietena sa, intenţionau să plece acasă, a fost anunţat de R.A. şi M.T. că, cei din familia T. îl aşteaptă în dreptul locuinţei lor, pentru a-i sparge geamul de la autoturism. Ca să evite acest lucru, C.C. a parcat autoturismul în curtea locuinţei, lui R.A., apoi a pornit spre casă cu însoţitoarele sale şi martorii R.A. şi M.T., mergând pe un drum ocolit.
În apropierea locuinţei, au fost întâmpinaţi de inculpaţii T.G., T.L., T.A. şi T.M., care au început să arunce cu pietre în ei, inculpaţii fiind însoţiţi şi de martorul P.I., care însă a stat mai departe de aceştia.
C.A. a alergat spre casă şi l-a anunţat pe tatăl său C.D., care a venit, însă din greşeală, fiind întuneric, a ajuns chiar în grupul inculpaţilor.
În aceste condiţii, inculpata T.L., i-a instigat pe ceilalţi să-l ucidă, făcând afirmaţia că „acum este al lor", astfel, că inculpatul T.G. l-a lovit în cap cu un topor, pe care îl avea asupra sa, T.A. l-a lovit cu o măciucă, iar T.M. a intenţionat să lovească cu furca, însă partea vătămată C.D. s-a apărat cu mâna stângă şi atunci unul dintre coarnele metalice ale furcii, i s-a înfipt în mână.
Ulterior, C.C., fiul părţii vătămate, dându-şi seama că tatăl său este lovit, a alergat către grupul inculpaţilor, aruncând cu un topor pe care îl avea în mână, fapt ce i-a determinat pe inculpaţi să se îndepărteze.
Urmare a agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 45-50 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie.
Din raportul de constatare medico-legală, rezultă că C.D. a suferit un politraumatism, traumatism cranio cerebral închis, plăgi contuze frontal şi parietal, fractură cominutivă parietal stânga, cu înfundare operată, contuzie şold stâng, plagă înţepată şoldul stâng, L.C.R. hemoragic, loviturile fiind aplicate cu corpuri dure şi înţepătoare.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepselor, în aplicarea dispoziţiilor art. 72 şi urm. C. pen., instanţa de fond a reţinut drept criterii, condiţiile concrete în care a fost săvârşită fapta şi consecinţele produse, pericolul social al acesteia, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, care nu au antecedente penale şi au avut o poziţie oscilantă în timpul procesului penal.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, raport de constatare medico-legală privind partea vătămată, proces verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice judiciare, proces verbal de reconstituire a faptei, procesele verbale de percheziţie domiciliară, procesele verbale de confruntare, depoziţiile martorilor C.C., C.A., R.A., M.T.I., D.V., T.C. şi P.I., fişele privind cazierul judiciar al inculpaţilor, precum şi declaraţiile acestora date la urmărirea penală şi în timpul cercetării judecătoreşti, le-a avut în vedere instanţa de fond la încadrarea juridică a faptelor, în urma stabilirii situaţiei de fapt, la individualizarea pedepselor acordate şi soluţionarea laturii civile a cauzei, în condiţiile arătate mai sus.
Împotriva sentinţei, au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpaţii T.G., T.M., T.A. şi T.L.
În apelul declarat de către parchet, este criticată sentinţa ca fiind netemeinică, motivat de faptul că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea mici, în raport de gravitatea faptei săvârşite, iar la termenul de azi a invocat oral motivul de nelegalitate, constând în aceea că în mod greşit, instanţa de fond nu a reţinut incidenţa dispoziţiilor prevăzute de art. 75 lit. a) cu privire la infracţiunea săvârşită de inculpata T.L.
În apelul declarat de către inculpatul T.G. este criticată sentinţa ca fiind nelegală, motivat de faptul că în mod greşit a fost condamnat, deşi nu a participat în nici un fel la conflict.
Aceleaşi susţineri sunt făcute de către inculpata T.L. în apelul declarat.
În apelurile declarate de către inculpaţii T.M. şi T.A. este criticată sentinţa ca fiind netemeinică, motivat de faptul că pedepsele aplicate sunt prea aspre, în raport de gravitatea faptei săvârşite şi de criteriile de individualizare avute în vedere.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 289 din 1 iulie 2002 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi împotriva sentinţei penale nr. 322 din 20 septembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi.
Desfiinţează în parte sentinţa atacată, pe latură penală, cu privire la inculpata T.L., în sensul că face aplicarea dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., săvârşită.
Menţine pedeapsa aplicată pentru această infracţiune şi celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Respinge ca fiind nefondate apelurile declarate de inculpaţii T.G., T.M., T.A. şi T.L., împotriva aceleiaşi sentinţe.
Deduce în continuare detenţia pentru inculpaţii arestaţi, începând cu 20 decembrie 2001, la zi.
Nemulţumiţi şi de această decizie, în termenul legal, au declarat recurs, inculpaţii T.G. şi T.L., solicitând reaprecierea probelor şi în principal să se dispună achitarea lor, nefiind participanţi la conflict, la incident şi numai în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se probele administrate, în raport de criticile aduse precum şi din oficiu, se reţine, că situaţia de fapt este corespunzătoare acestora precum şi activităţilor infracţionale efectiv desfăşurate de fiecare inculpat în parte.
Declaraţiile părţii vătămate, ale inculpaţilor, ce fie recunosc în totalitate faptele reţinute, fie parţial, se coroborează cu actele medico-legale precum şi cu declaraţiile celor 9 martori audiaţi, aşa încât neexistând contradicţii şi nici un fel de dubii cu privire la vinovăţia acestora, nu se impune nici suplimentarea probatoriului şi nici achitarea inculpaţilor recurenţi după cum o cer.
Se mai reţine fără nici un dubiu că, inculpata recurentă T.L., a instigat pe toţi ceilalţi să ucidă victima prin afirmaţia ..."acum este al nostru...." după care, inculpatul recurent T.G. a lovit-o în cap, cu un topor ce îl avea asupra sa, iar ceilalţi inculpaţi cu o măciucă şi o furcă.
În aceste împrejurări şi numai datorită puterii părţii vătămate C.D., ce s-a apărat cu mâna stângă, coarnele metalice ale furcii s-au înfipt în mână şi nu au pătruns în corp, iar ca urmare a agresiunii, viaţa victimei a fost pusă în primejdie, suferind leziuni pentru a căror vindecare a avut nevoie de 45-50 zile îngrijiri medicale.
Cum deci, cei doi inculpaţi recurenţi, nu au lipsit de la incident şi cum s-a delimitat corect gradul de participare al fiecăruia la comiterea faptei, astfel cum s-a examinat şi pedepsele aplicate, se apreciază că au fost judicios individualizate, neimpunându-se reducerea acestora.
Pedepsele au fost şi diferenţiate corect, recurentul T.G. având antecedente penale, în timp ce recurenta T.L. nu are antecedente penale.
În raport şi de gravitatea deosebită a infracţiunii comise, poziţia oscilantă şi de nerecunoaştere parţială, justifică pe deplin cuantumul pedepselor aplicate, de 8 ani şi 6 luni pentru T.G. şi de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru T.L.
Ca atare, hotărârea atacată va fi menţinută, ca legală şi temeinică sub toate aspectele, iar recursurile respinse, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se mai constată că inculpaţii T.M. şi T.A. nu au declarat recurs.
Pentru inculpatul recurent T.G. în baza art. 381 C. proc. pen., se va deduce timpul arestării preventive, de la 28 mai 2001 la 28 februarie 2003.
Văzând şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.G. şi T.L. împotriva deciziei penale nr. 289 din 1 iulie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Constată că inculpaţii T.M. şi T.A. nu au declarat recurs.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.G. timpul arestării preventive de la 28 mai 2001 la 28 februarie 2003.
Obligă recurenţii inculpaţi T.G. şi T.L. să plătescă statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului din oficiu, pentru inculpaţii T.M. şi T.A., în sumă de câte 150.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1038/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1040/2003. Penal → |
|---|
