CSJ. Decizia nr. 1042/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1042/2003
Dosar nr. 3148/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 193 din 8 martie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II - a penală, a condamnat pe inculpaţii:
- P.A.G. la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2), lit. a), d) şi e) cu aplicarea art. 99 şi următorii C. pen.
În baza art. 350 C proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, timpul arestării preventive, de la 14 noiembrie 2001, la zi.
-I.N.V. la 6 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b),art. 74 lit. c) şi art. 75 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 din acelaşi cod.
- N.M.G. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următorii din acelaşi cod.
În baza art. 81 raportat la art. 110 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei, aplicată acestuia, pe durata termenului de încercare, de 4 ani, iar în baza art. 359 C proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus reţinerea de o zi, din 14 noiembrie 2001.
- M.C.M. la:
- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2), lit. a), d) şi e) cu aplicarea art. 99 şi următorii C. pen.
- 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 221 cu aplicarea art. 99 şi următorii C. pen. şi;
- un an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 194, cu aplicarea art. 99 şi următorii C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, iar conform art. 861 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere, executarea pedepsei, pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a pus în vedere inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se prezinte din 3 în 3 luni la secţia de poliţie, în raza căreia domiciliază la sfârşitul fiecărei perioade, şi să comunice orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă şi să prezinte informaţii de natură a fi controlate, privind mijloacele de existenţă.
În baza art. 86 alin. (3) C. pen., instanţa a pus în vedere acestui din urmă inculpat, să nu intre în legătură cu inculpaţii Ionescu N.V. şi P.A.G., această supraveghere revenind secţiei de poliţie în raza căreia domiciliază inculpatul.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei, reţinerea de una zi (14 noiembrie 2001).
S-a luat act că partea vătămată S.C. E.E. S.R.L. Bucureşti nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul P.A.G. a sumei de 1.800.000 lei, de la inculpatul N.M.G. a sumei de 1.800.000 lei, de la inculpatul I.N.V. a sumei de 2.400.000 lei şi de la inculpatul M.C.M. a sumei de 1.200.000 lei, sume obţinute din săvârşirea infracţiunii.
În baza aceluiaş text de lege, de la inculpaţii P.A.G. şi I.N.V. s-a mai confiscat câte 100.000 lei, bani obţinuţi din vânzarea telefonului mobil.
Prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 15 februarie 2001, inculpatul P.A.G. împreună cu inculpaţii N.M.G., I.N.V. şi M.C.M. se aflau pe Şoseaua Olteniţei din Bucureşti.
Inculpatul M.C.M. a coborât în staţia de metrou C.B. şi observând că partea vătămată B.P. are un telefon mobil pe care l-a pus în geanta tip Diplomat care o avea în mână, a revenit la suprafaţă şi le-a adus la cunoştinţă celorlalţi inculpaţi despre această situaţie, şi cu toţii s-au hotărât ca să sustragă geanta în care scop au urmărit partea vătămată.
Inculpatul I.N.V. a depăşit partea vătămată, iar în urma sa, inculpatul P.A.G. a apucat cu mâinile geanta şi a tras-o la el.
Partea vătămată a opus rezistenţă, dar din cauză că inculpatul trăgea cu forţă geanta, aceasta a căzut, suferind leziuni la genunchiul stâng.
Mânerul genţii cedând şi rămânând în mâna părţii vătămate, inculpatul P.A.G. a sustras geanta şi a fugit de la locul faptei, urmat de inculpaţii I.N.V. şi N.M.G.
Apoi, au desfăcut geanta, unde au găsit suma de 7.200.000 lei, acte şi alte bunuri, între care un telefon mobil. Banii au fost împărţiţi în mod egal între cei trei, iar telefonul a rămas la inculpatul P.A.G. În aceeaşi seară, acesta din urmă, împreună cu inculpatul I.N.V. au vândut telefonul mobil cu suma de 200.000 lei, pe care au împărţit-o în mod egal.
Tot în aceeaşi seară, cei doi s-au întâlnit cu inculpatul M.C.M., care le-a cerut acestora şi primit câte 600.000 lei, pentru a nu-i divulga organelor de poliţie.
Prin Decizia penală nr. 293 din 28 mai 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a descontopit pedepsele aplicate inculpatului M.C.M., a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C proc. pen., l-a achitat pe acest inculpat pentru infracţiunile de tăinuire şi şantaj prevăzute de art. 221 şi art. 194 alin. (2) cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Se motivează că, întrucât inculpatul M.C.M. a fost participant la infracţiunea de tâlhărie, sub forma complicităţii, nu poate fi în acelaşi timp, tăinuitor şi autor, al infracţiunii de şantaj.
Apelurile declarate de inculpaţii P.A.G. şi I.N.V., care au criticat sentinţa pentru greşita proporţionalizare a pedepselor, au fost respinse ca nefondate.
Împotriva deciziei penale nr. 293 din 28 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul P.A.G.
Parchetul a formulat următoarele motive de recurs:
- instanţa de fond a judecat cauza, deşi procedura de citare nu a fost îndeplinită cu partea vătămată S.C. E.E. S.R.L. proprietara genţii diplomat, a sumei de 5.200.000 lei şi a telefonului mobil, sustrase de inculpaţi;
- s-a omis citarea de către curtea de apel a părţilor responsabile civilmente A.P., M.I., M.N., P.G. şi P.R.;
- greşita reţinere a recidivei după executare prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la inculpatul N.M.G., căci pedepsele anterioare, considerate ca primul termen al recidivei au fost săvârşite în timp ce era minor;
- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, N.M.G. şi M.C.M., atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.
Inculpatul P.A.G. a criticat sentinţa numai sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând să fie redusă.
Recursurile sunt fondate în sensul ce se va arăta, în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 C. pen., persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal se numeşte parte vătămată, iar persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal se numeşte parte civilă.
Potrivit aceluiaş articol, persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, se numeşte parte responsabilă civilmente.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 291 C proc. pen., judecarea poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită.
În cauză, prima instanţă deşi a reţinut că suma de 5.200.000 lei şi telefonul mobil BOSCH, aflate în geanta sustrasă de inculpaţi aparţineau firmei S.C. E.E. S.R.L. Bucureşti, totuşi contrar dispoziţiilor legale amintite, nu a dispus citarea acestei firme în calitate de parte vătămată.
Faptul că, în timpul cercetărilor, firma menţionată a trimis o adresă prin care aduce la cunoştinţă că nu se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor, nu era de natură să înlăture obligaţia instanţei de a o cita în calitate de parte vătămată şi a o întreba dacă înţelege să stea în proces în această calitate.
Nici motivaţia în sensul că operează principiul disponibilităţii părţilor cu privire la acţiunea civilă, nu justifică necitarea în proces a părţii vătămate la niciunul, din termenele de judecată.
Totodată, se constată că prima instanţă nu a citat pe toate părţile responsabile civilmente ale inculpaţilor minori, fiind omise a fi citate părţile responsabile civilmente M.I. şi P.R., iar instanţa de apel nu a citat nici o parte responsabilă civilmente.
Întrucât judecarea în fond şi în apel fără citarea legală a unor părţi, constituie motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C proc. pen., se impune rejudecarea cauzei de către prima instanţă.
Ca urmare, motivul referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor N.M.G. şi M.C.M., formulat de parchet, ca şi motivul de individualizare formulat de recurentul inculpat P.A.G., urmează a fi examinate cu ocazia rejudecării cauzei de către prima instanţă.
De asemenea, prima instanţă urmează a examina şi motivul formulat în recursul parchetului, cu privire la greşita reţinere a recidivei după executare, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în sarcina inculpatului I.N.V., ţinându-se seama în acest scop, de condamnările menţionate în cazierul judiciar, de faptul că la data faptelor anterioare era minor şi de dispoziţiile art. 38 C. pen.
Totodată, urmează a se observa că deducerile timpului arestării preventive, din pedepsele cu aplicarea art. 81 şi a art. 861 C. pen., nu este posibilă decât în eventualitatea revocării acestor măsuri, căci altfel se ajunge nelegal, la diminuarea termenului de încercare.
Pentru considerentele arătate, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C proc. pen., a se admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul P.A.G., a se casa ambele hotărâri pronunţate în cauză şi a se trimite cauza pentru rejudecare la instanţa de fond.
Totodată, constatând că se menţin motivele care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P.A.G., urmează a se menţine starea de arest a acestuia.
Onorariile de avocat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul P.A.G. împotriva deciziei penale nr. 293 din 28 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează hotărârea atacată şi sentinţa penală nr. 193 din 8 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II –a penală şi trimite cauza pentru rejudecare la instanţa de fond.
Menţine starea de arest a recurentului inculpat P.A.G.
Onorariile apărătorilor din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1041/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1043/2003. Penal → |
|---|
