CSJ. Decizia nr. 1040/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1040/2003
Dosar nr. 3389/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 137 din 8 mai 2002, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul C.Şt. la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. (b) şi art. 76 lit. b) C. pen. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 175.000 lei despăgubiri civile către partea civilă D.T. A fost respins ca neîntemeiat restul pretenţiilor părţii civile.
Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 474.000 lei către Spitalul Municipal H. şi la 8.540.481 lei către Spitalul Clinic nr. 3 I.
În baza art. 118 lit. (b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului, a unei lopeţi, corp delict folosit la săvârşirea faptei.
Tribunalul a reţinut că, în dimineaţa zilei de 20 noiembrie 2000, inculpatul (vecin cu partea vătămată), fiind ameninţat şi insultat de acesta, pe fondul unor relaţii anterioare de duşmănie, l-a lovit în cap cu o lopată, cauzându-i o fractură craniană şi dilacerare cerebrală, leziuni care i-au pus în pericol viaţa părţii vătămate D.T.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 223 din 11 iulie 2002, a admis apelul declarat de partea civilă D. T. împotriva sentinţei menţionate, pe care a desfiinţat-o în parte în privinţa laturii civile. Rejudecând cauza sub acest aspect, a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 25 milioane lei cu titlu de daune morale, către partea civilă.
Prin aceeaşi decizie, curtea de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.Şt.
În considerentele deciziei, curtea a apreciat că soluţia tribunalului este greşită doar sub aspectul modului de rezolvare a pretenţiilor civile formulate de partea vătămată. I s-au acordat daune morale părţii civile, care a rămas cu o infirmitate fizică (lipsă de substanţă osoasă de aproximativ 7/4 cm în zona craniană), infirmitate care o privează de o viaţă normală. Curtea de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru existenţa legitimei apărări.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, invocând existenţa legitimei apărări şi a solicitat achitarea sa.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
În speţă, însă, inculpatul C.Şt. nu s-a aflat într-o asemenea situaţie deoarece, deşi au existat din partea victimei ameninţări şi s-au proferat insulte la adresa inculpatului, acestea nu au constituit un atac în sensul prevăzut de textul penal citat. Această atitudine a victimei a creat doar o puternică tulburare inculpatului, care a săvârşit fapta în stare de provocare, circumstanţă atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., (avută în vedere de instanţe la stabilirea şi aplicarea pedepsei inculpatului). Victima nu se afla în curtea inculpatului, ci in drumul comunal, şi a fost lovită cu o lopată în cap de către inculpatul aflat în curtea sa. Prin urmare, fapta nu a fost săvârşită pentru înlăturarea unui atac material, direct ori imediat din partea victimei, ci a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.
Reţinând că instanţele au aplicat corect prevederile art. 73 lit. b) C. pen, iar nu pe cele ale art. 44 alin. (2) din acelaşi cod, text invocat de recurent, dar inaplicabil în speţă, recursul va fi respins, ca nefondat
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen, recurentul inculpat urmează a fi obligat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.Şt. împotriva deciziei penale nr. 223 din 11 iulie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1039/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1041/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
