CSJ. Decizia nr. 1043/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1043/2003
Dosar nr. 3442/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 74 din 25 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Alba, inculpatul minor V.ŞT. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 712 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Alba Iulia, pe care a adăugat-o la pedeapsa de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă durata arestului preventiv începând cu 15 februarie 2002, la zi.
S-a constatat că partea vătămată D.E. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În seara zilei de 14 februarie 2002, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar şi la discoteca din localitatea Oarda de Jos, ajungând în stare de ebrietate. În jurul orelor 23, părăsind discoteca, inculpatul s-a deplasat, pe jos, spre municipiul Alba Iulia. În timp ce traversa pasarela din cartierul Partoş, Alba Iulia, a observat-o pe partea vătămată D.E., care se deplasa spre domiciliu. Hotărând să-i sustragă poşeta, inculpatul s-a aşezat pe o bordură, aşteptând ca partea vătămată să-l depăşească, după care a atacat-o, a trântit-o la pământ, lovind-o cu pumnii şi picioarele.
În timp ce victima se apăra, inculpatul i-a smuls geanta de pe umăr, îndepărtându-se în fugă. La scurt timp, inculpatul a fost prins de martorii P.P. şi S.N.A., fiind imobilizat până la sosirea organelor de poliţie.
În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile termen de îngrijiri medicale.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunii.
În drept s-a reţinut că faptele comise de inculpatul minor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), persoana inculpatului şi împrejurarea că a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Prin apelul declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a solicitat desfiinţarea hotărârii apelate şi aplicarea unei pedepse legale şi temeinice.
În esenţă, în motivarea apelului declarat, hotărârea apelată este criticată în primul rând sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, în sensul că deşi nu s-au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, pedeapsa se situează sub limita specială prevăzută de lege pentru această infracţiune. Tot în acest context se apreciază că faţă de caracterul flagrant al faptei, recunoaşterea inculpatului nu se poate reţine ca circumstanţă atenuantă.
În al doilea rând, hotărârea atacată este criticată şi sub aspectul că deşi prin sentinţa penală nr. 712/2001 a Judecătoriei Alba Iulia inculpatul a fost condamnat la un an şi 9 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, aplicând prevederile art. 83 C. pen., în mod nelegal instanţa de fond a adăugat la pedeapsa aplicată doar pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare.
Prin apelul declarat şi memoriul depus, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, motivând că părinţii săi sunt bolnavi şi nu au mijloace de subzistenţă.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia penală nr. 153/A din 25 iunie 2002 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinţei penale nr. 74 din 25 martie 2002 a Tribunalului Alba.
Desfiinţează această sentinţă sub aspectul individualizării pedepsei şi rejudecând cauza în aceste limite dispune:
Stabileşte pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la 3 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 712 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Alba Iulia, pe care o adaugă la pedeapsa de 3 ani, urmând ca inculpatul să execute 4 ani şi 9 luni închisoare.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.Şt., împotriva aceleiaşi sentinţe.
Menţine starea de arest şi deduce din pedeapsă perioada executată cuprinsă între 25 februarie 2002 – 25 iunie 2002.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În termenul legal, inculpatul V.Şt., a declarat recurs, nemulţumit de faptul că i s-a respins apelul, ce privea reducerea pedepsei, cerere reiterată şi în prezent.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele şi probatoriul administrat, se constată că pedeapsa aplicată de instanţa de apel, de 3 ani închisoare este în imediata apropiere a limitei minime prevăzută pentru infracţiunea de tâlhărie comisă de inculpat în timpul minorităţii, azi devenind major, de la 20 mai 2002.
Pedeapsa finală pe care o are de executat, este de 4 ani şi 9 luni închisoare, ca urmare a sancţiunii legale ce a intervenit prin aplicarea art. 83 C. pen. (revocarea suspendării condiţionate a pedepsei anterioare aplicată inculpatului) şi deci a adăugării la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, de 3 ani închisoare, a pedepsei anterioare de un an şi 9 luni închisoare, cu suspendare, ce i s-a aplicat inculpatului prin sentinţa penală nr. 712 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Alba Iulia, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în formă continuată.
Deci, în termenul de încercare a inculpatulului atunci minor, deşi i s-a acordat şansa reeducării fără privare de libertate, nu a dovedit că s-a îndreptat şi a comis o nouă faptă penală şi deosebit de periculoasă, tâlhărie, ce face obiectul dosarului de faţă şi de aceea legal s-a aplicat art. 83 C. pen.
Toate aceste elemente caracterizează periculozitatea sporită pe care o reprezintă inculpatul recurent, pentru societate, aşa încât, pedeapsa aplicată, nu apare excesivă, şi ca atare nu se impune a fi redusă.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat, urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.Şt. împotriva deciziei penale nr. 153/A din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 15 februarie 2002 la 28 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1042/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1044/2003. Penal → |
|---|
