CSJ. Decizia nr. 1147/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1147/200.
Dosar nr. 5182/2002
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 363 din 17 septembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpaţii:
S.G. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. c) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 raportat la art. 76 C. pen. şi
D.C.F. la un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 şi următoarele, art. 74 raportat la art. 76 C. pen.
Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului minor prin sentinţa penală nr. 1014 din 26 aprilie 2000, a Judecătoriei Ploieşti, dispunând executarea acesteia alături de cea stabilită în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus perioada arestării preventive a inculpaţilor de la 13 martie 2002 la zi.
S-a admis în parte acţiunea civilă şi inculpaţii au fost obligaţi în solidar, inculpatul minor în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 36.047.250 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.N.Î.F. SA, sucursala Prahova.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.G. a bunurilor care au servit la comiterea infracţiunii.
S-a reţinut că, în baza unei înţelegeri prealabile, în data de 7 martie 2002, inculpaţii s-au deplasat în comuna Ariceştii Rahtivani, pe raza amenajării pentru irigaţii Movila Vulpii, unde au decopertat, tăiat şi sustras o parte din componentele instalaţiei de irigaţii.
În baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii au revenit la locul faptei în data de 10 martie 2002 şi, pe timpul zilei, au sustras celelalte componente ale instalaţiei, pe care, de asemenea, le-au transportat tot la locuinţa inculpatului S.G.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 370.780.156 lei, pretenţiile acesteia fiind admise, în parte, în limita valorii prejudiciului stabilită prin expertiza tehnică efectuată în cauză, respectiv 36.047.250 lei.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel, atât inculpaţii, cât şi partea civilă.
Inculpatul S.G. a solicitat reducerea pedepsei, iar inculpatul D.C.F. a solicitat, în principal, achitarea în raport de împrejurarea că nu a participat la săvârşirea infracţiunii şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Partea civilă a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate numai cu privire la latura civilă şi obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata sumei de 370.780.153 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 485 din 4 noiembrie 2002, a respins apelurile declarate în cauză, ca nefondate, cu motivarea că prima instanţă a analizat şi interpretat corect probele în baza cărora a reţinut vinovăţia inculpaţilor, a individualizat just pedepsele şi că latura civilă a fost legal soluţionată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, partea civilă S.N.Î.F. SA, sucursala Prahova, a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
S-a susţinut că, în mod greşit, instanţa de control judiciar a respins apelul acesteia, apreciind că expertiza este concludentă, fără a fi luate în considerare documentele ce justifică cheltuielile cu aprovizionarea pieselor noi şi înlocuirea celor sustrase şi distruse.
S-a mai susţinut că, în mod eronat, s-a reţinut că partea nu ar fi solicitat o altă expertiză.
Totodată, în mod greşit s-a reţinut că partea civilă nu ar fi susţinut că bunurile sustrase au fost distruse şi că nu erau noi.
În concluzie, partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză numai cu privire la latura civilă, în vederea refacerii raportului de expertiză tehnică şi stabilirea întinderii reale a prejudiciului.
Recursul declarat este fondat.
Din probele administrate în cauză în ceea ce priveşte latura penală, se constată că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt, au dat încadrarea juridică corespunzătoare şi au aplicat pedepse just individualizate.
În ceea ce priveşte latura civilă, se reţine că prin încheierea şedinţei publice din data de 28 mai 2002, instanţa de fond a admis proba cu expertiza tehnică, fixând obiectivele şi cerând expertului să aibă în vedere înscrisurile depuse la dosar de partea civilă.
După întocmirea raportului de expertiză, partea civilă a formulat obiecţii, arătând că expertul nu a răspuns la toate obiectivele şi nici nu s-a referit la altele puse la dispoziţie.
Instanţa de fond a respins obiecţiunile formulate, iar instanţa de apel, la rândul său, a apreciat că valoarea prejudiciului a fost corect stabilită prin raportul de expertiză, cu atât mai mult cu cât, partea civilă nu a solicitat o altă expertiză.
Având în vedere că, la efectuarea raportului de expertiză tehnică, expertul nu s-a conformat dispoziţiilor date de instanţă prin încheierea şedinţei din 28 mai 2002 şi că, prin obiecţiunile formulate, dar respinse de instanţe, partea civilă făcuse referire la actele deja puse la dispoziţia expertului, dar neluate în seamă, se constată că prin hotărârile instanţelor s-a făcut o greşită aplicare a legii, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen
Aşa fiind, se va admite recursul declarat de partea civilă, se vor casa hotărârile pronunţate şi, constatând că este necesară administrarea de probe pentru stabilirea prejudiciului real cauzat de inculpaţi prin infracţiune, conform art. 38515 pct. 2 şi alin. (4) C. proc. pen., se va trimite dosarul spre rejudecare la prima instanţă.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada arestării preventive de la 13 martie 2002 la zi.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu pentru inculpaţi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă S.N.Î.F. SA, sucursala Prahova împotriva deciziei penale nr. 485 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe inculpaţii S.G. şi D.C.F.
Casează Decizia penală atacată precum şi sentinţa penală nr. 363 din 17 septembrie 2002 a Tribunalului Prahova, cu trimiterea dosarului spre rejudecare la prima instanţă.
Deduce din pedeapsă pentru ambii inculpaţi, reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 13 martie 2002 la zi.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată intimaţilor inculpaţi S.G. şi D.C.F., în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1146/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1148/2003. Penal → |
|---|
