CSJ. Decizia nr. 1143/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1143/2003
Dosar nr. 2355/2002
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 158 din 26 februarie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul R.M.A. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., instanţa de fond a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat, prin sentinţa penală nr. 529 din 12 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Totodată, în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 1,22 gr. şi 1,17 gr. heroină.
S-a reţinut că, la 15 noiembrie 2001, cu ocazia unei percheziţii, la domiciliul inculpatului au fost găsite 18 punguţe conţinând heroină, ascunse în diferite locuri.
Împotriva hotărârii primei instanţe, inculpatul a declarat apel, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de norma incriminatoare.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 252/ A din 8 mai 2002 a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt, pe care a încadrat-o corespunzător şi în drept.
S-a mai reţinut că la individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Totodată, a apreciat că, în raport de starea de recidivă a inculpatului şi atitudinea procesuală a acestuia, în favoarea sa nu se pot reţine circumstanţe atenuante.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris. La termen, prin apărător, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia şi reţinerea că este numai consumator de droguri.
Recursul declarat este nefondat.
Instanţele, pe baza probelor administrate au reţinut corect situaţia de fapt, au dat încadrarea juridică corespunzătoare şi au aplicat o pedeapsă just individualizată, în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, din probe rezultă că la percheziţia domiciliară, într-un ghiveci de flori, au fost găsite 10 punguliţe de plastic sigilate ce conţineau o substanţă de culoare maronie, iar în bazinul de apă al WC-ului, într-o bucată de pânză, s-au găsit 17 punguliţe ce conţineau o substanţă neagră, iar separat o altă punguliţă cu conţinut maroniu.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a concluzionat că în cele 10 punguliţe se găsea cantitatea de 1,30 gr. heroină, în cele 17 punguliţe cantitatea de 2,84 gr. heroină, iar ultima punguliţă conţinea 0,04 gr. heroină.
Mama inculpatului, aflată la domiciliu în momentul percheziţiei, a declarat că acesta este consumator de droguri. Inculpatul a arătat la urmărirea penală că a fost condamnat pentru această infracţiune şi că în prezent nu se mai droghează, susţinând că plicurile nu-i aparţin şi, fie au rămas în casă din perioada când se droga, fie i-au fost puse acolo de foşti colaboratori, pentru a se răzbuna.
În faţa instanţei, inculpatul a revenit, afirmând că drogurile găsite în locuinţă îi aparţin, că le-a cumpărat cu câteva zile înainte în vederea consumului şi că nu a vândut niciodată droguri.
În raport de faptul că în locuinţa inculpatului s-au găsit 28 doze de heroină, coroborat cu declaraţiile date de acesta în faza de urmărire penală când a arătat că, pentru a avea bani să-şi procure droguri, vindea la rândul său altor distribuitori, ca şi declaraţia dată în instanţă în care arată că în prezent este consumator de droguri, corect instanţele au reţinut vinovăţia inculpatului, în sensul că a deţinut fără drept droguri de mare risc, atât în vederea comercializării, cât şi pentru consumul propriu.
În ceea ce priveşte critica referitoare la pedeapsă, se constată că a fost just individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi corespunde scopului reglementat prin art. 52 din acelaşi cod.
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată motive de casare apte a fi luate în considerare din oficiu, de instanţă.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de către inculpat, ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care, onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.M. împotriva deciziei penale nr. 252/A din 8 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă prevenţia de la 15 august 2001, la 12 septembrie 2001 şi de la 16 noiembrie 2001 la zi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1142/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 1144/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
