CSJ. Decizia nr. 1170/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1170/2003
Dosar nr. 890/2003
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2 /I / P din 20 februarie 2003 Curtea de Apel Oradea, secţia penală, admiţând plângerea formulată de inculpatul S.C. împotriva ordonanţei din 11 februarie 2003, emisă de Parchetul Naţional Anticorupţie, Serviciul Anticorupţie Oradea, a dispus revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 11 februarie 2003, emisă de acelaşi organ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă că, faţă de faptul că, cercetările în cauză au fost începute în luna decembrie 2001 de către Parchetul Militar Oradea, care în luna noiembrie 2002 şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului Naţional Anticorupţie, Serviciul Anticorupţie Oradea, iar arestarea inculpatului a avut loc abia la 11 februarie 2003, deci peste un an de la data comiterii presupusei infracţiuni, fără ca în acest interval de timp să fi schimbat în vreun fel starea de fapt, nu se mai poate susţine că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică situaţie în care, continuarea cercetărilor s-ar putea face cu inculpatul în stare de libertate.
Împotriva menţionatei încheieri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în termen legal a declarat recurs, solicitând casarea acesteia în temeiul art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., susţinându-se că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului nefiind justificată.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 148 alin. (1) lit. d) şi h) C. proc. pen., măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 din acelaşi cod, respectiv dacă sunt probe sau indicii temeinice că s-a săvârşit o faptă penală şi numai dacă, în primul caz sunt date suficiente că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de probă sau prin alte asemenea fapte, iar în cel de al doilea, inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Împotriva inculpatului s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a) şi c) şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 prin ordonanţa din 11 februarie 2003 a Parchetului Naţional Anticorupţie, Serviciul Anticorupţie Oradea.
Din actele dosarului rezultă că, în calitate de ofiţer, încadrat în Poliţia municipiului Oradea, având gradul de căpitan, actualmente inspector principal şi având şi funcţia de şef Birou ordine publică, la data de 24 decembrie 2001, împreună cu C.D., ofiţer în cadrul aceluiaşi birou, au pretins şi primit de la B.D. suma de 1000 mărci germane pentru a-i restitui o cantitate de aproximativ 150 - 200 cartuşe de ţigări netimbrate şi fără documente de provenienţă, ce au fost în prealabil ridicate de inculpatul C.D. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul a pretins suma de 1000 mărci germane, în fiecare lună, în numele coinculpatului C.D., subordonatul său, pentru a asigura „protecţia" lui B.D., în sensul de a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu privind modul în care se respectă dispoziţiile Legii nr. 12/1990 (republicată) referitoare la regimul comerţului.
S-a mai stabilit că aceste acte materiale fac parte dintr-o activitate infracţională complexă în care sunt implicate şi alte persoane, inculpatul fiind cercetat şi pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 raportat la art. 261 C. pen., cât şi pentru încercarea de a determina mărturia mincinoasă.
De menţionat este faptul că în declaraţiile date la procuror, martorii B.D., V.T. şi M.A. au relatat că inculpatul S.C., împreună cu C.D., coinculpat în cauză, au făcut presiuni asupra lor pentru a-i determina să-şi schimbe declaraţiile date iniţial la organul de urmărire penală, unora dintre ei oferindu-le şi sume de bani în acest scop.
Motivarea instanţei, în sensul că declaraţiile celor patru martori, autentificate la notariat, ar fi fost date pentru a folosi inculpatului în faţa Consiliului de disciplină nu poate fi acceptată, întrucât din cuprinsul declaraţiilor luate acestora de către procuror, rezultă fără dubiu, că prin obţinerea lor, inculpatul a urmărit să scape de răspundere pentru infracţiunile comise.
Existând deci indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunea de luare de mită pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, cât şi dovezi că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unor martori, revocarea măsurii arestării preventive dispusă de Curtea de Apel Oradea nu se justifică.
În consecinţă, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea fiind întemeiat, urmează a fi admis, în temeiul art. 38515 pct. 2 C. proc. pen., a se casa încheierea atacată şi a se respinge plângerea formulată de inculpat împotriva ordonanţei din 11 februarie 2003, emisă de Parchetul naţional Anticorupţie, Serviciul Anticorupţie Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, privind pe inculpatul S.C.
Casează încheierea nr. 2 I / P din 20 februarie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Respinge plângerea formulată de inculpat împotriva ordonanţei din 11 februarie 2003, emisă de Parchetul Naţional Anticorupţie, Serviciul Anticorupţie Oradea.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 11/2003. Penal. Conf.comp. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1171/2003. Penal → |
|---|
