CSJ. Decizia nr. 1175/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1175/2003
Dosar nr. 5203/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 267 din 20 iunie 2002 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i-a dedus din durata pedepsei perioada arestării preventive, începând cu 21 februarie 2002 la zi.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile B.G. suma de 10.000.000 lei despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această sentinţa, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul şi partea vătămată sunt consăteni, B.G. fiind paznic la păşunea comunală.
La data de 6 iulie 2001, între cei doi a avut loc un conflict determinat de faptul că inculpatul şi-a dus caii la păşunat pe terenul cetăţenilor din satul Brăneşti, conflict soldat cu injurii şi loviri.
După acest prim incident, în seara aceleaşi zile, în jurul orelor 22,00, partea vătămată şi inculpatul s-au întâlnit pe o uliţă a satului Brăneşti, context în care inculpatul l-a atacat pe B.G., lovindu-l cu pumnul în faţă, trântindu-l la pământ după care l-a lovit cu picioarele în zona toracică.
Partea vătămată a reuşit să se ridice şi în timp ce se îndrepta spre casă a fost ajunsă de inculpat care a început din nou să o lovească cu picioarele, fiind salvată de agresiune de martorii aflaţi întâmplător în apropiere şi ajutată să ajungă acasă.
Ulterior, victima a fost transportată la spital unde i s-au acordat îngrijirile medicale necesare.
S-a mai reţinut că partea vătămată a prezentat leziuni produse prin loviri cu corpuri dure şi au necesitat pentru vindecare 35 - 40 zile de îngrijiri medicale, viaţa victimei fiind salvată datorită tratamentului chirurgical aplicat în timp util.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părţii vătămate, proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, actelor medico-legale ataşate, depoziţiilor martorilor A.D., J.S. şi D.I., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 560/A din 18 octombrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 4 ani închisoare.
Totodată, apelul formulat de inculpat a fost respins.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct.17 şi 14 C. proc. pen., învederând că faptei i s-a dat o încadrare juridică greşită, iar pedeapsa aplicată este prea aspră. Concret, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în art. 182 din acelaşi cod şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic infracţiunea comisă în dispoziţiile art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., iar instanţa de apel a verificat apărările formulate de inculpat şi justificat a reţinut că încadrarea juridică a faptei este corespunzătoare şi, totodată, a majorat pedeapsa aplicată în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Fapta inculpatului de a lovi repetat, în mai multe etape, cu pumnii şi cu picioarele încălţate pe partea vătămată B.G., provocându-i leziuni care au necesitat 35 - 40 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viaţa acesteia, în loc public, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte, ca tentativă de omor sau ca vătămare corporală gravă, sunt împrejurările în care a fost comisă, modul în care a fost lovită victima, intensitatea loviturilor, regiunea corpului în care au fost aplicate violenţele şi consecinţele cauzate, timpul de spitalizare sau numărul zilelor de îngrijiri medicale, necesitatea unei intervenţii chirurgicale.
În speţă, inculpatul a lovit în mai multe rânduri pe victimă, inclusiv după ce a căzut la pământ, profitând de neputinţa acesteia de a se apăra, lovituri ce au fost aplicate cu pumnii şi picioarele în zone sensibile ale corpului şi anume în cap şi torace.
Din certificatul medico-legal nr. 1566 din 26 iulie 2001 al Serviciului Medicină Legală Galaţi, rezultă că partea vătămată B.G. a prezentat leziuni care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure cu suprafaţă neregulată (posibil picioare) interesând peretele toracic, pleurele, plămânul şi capul, leziuni care au pus viaţa victimei în primejdie, salvarea ei datorându-se tratamentului chirurgical aplicat în timp util.
Acţionând în maniera descrisă, este evident că inculpatul nu a urmărit doar vătămarea corporală a părţii vătămate, ci uciderea ei, împrejurarea că victima a fost operată de urgenţă şi că a avut nevoie de un număr mare de zile de îngrijiri medicale, fiind relevantă pentru încadrarea juridică a faptei, care constituie o tentativă la infracţiunea de omor.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţa de fond şi de apel au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama, atât de pericolul social concret al faptei, cât şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Astfel, la dozarea pedepsei a fost analizat pericolul social al faptei comise, pericol dedus din modul în care s-a derulat activitatea infracţională, din violenţele excesive şi repetate aplicate victimei şi mai ales deduse din consecinţele grave ale infracţiunii.
Pe de altă parte, în speţă, au fost aplicate dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., instanţele reţinând ca circumstanţă atenuantă conduita anterioară bună a făptuitorului, aspect care a şi determinat aplicarea unei pedepse sub limita minimă a textului sancţionator.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului au fost analizate, iar pedeapsa stabilită este de natură a asigura realizarea scopului coercitiv şi preventiv educativ.
În raport de considerentele arătate, Curtea constată că hotărârea atacată este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 560/ A din 18 octombrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 21 februarie 2002, la 7 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1174/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1176/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
