CSJ. Decizia nr. 1173/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1173/2003
Dosar nr. 1568/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 148 din 19 noiembrie 2001 a Tribunalului Olt s-a pronunţat condamnarea inculpatului T.B. la 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen. şi la 15 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, deducând arestul preventiv cu începere de la data de 15 septembrie 2000 şi s-a făcut aplicaţia pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a furcii, corp delict.
Admiţând în parte cererea părţii civile M.P., inculpatul a fost obligat să-i plătească despăgubiri în sumă de 30.000.000 lei daune morale, în sumă de 50.000.000 lei şi câte 500.000 lei lunar prestaţie periodică, pentru întreţinerea minorului M.M.S., născut la 25 august 1991, începând cu 15 septembrie 2000 şi până la majoratul minorului.
Inculpatul a mai fost obligat la 25.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanţă a stabilit, în fapt, următoarele:
În luna septembrie 2000, în timpul şi după recoltatul porumbului pe solele din apropierea oraşului Corabia, judeţul Olt, semnalându-se mai multe furturi din acest produs agricol, majoritatea cetăţenilor posesori de terenuri agricole, au organizat paza acestora, în vederea preîntâmpinării furturilor.
Astfel, în seara zilei de 14 septembrie 2000, pe la orele 22,00, martorul S.E. s-a deplasat cu tractorul proprietate personală, la sola din apropierea oraşului Corabia, pe care o avea cultivată cu porumb.
Pe la orele 1,00, după miezul nopţii, auzind glasuri şi zgomotul produs de deplasarea unor căruţe pe sola din apropiere, martorul S.E. s-a deplasat cu tractorul în acea direcţie, pe drum întâlnindu-se cu martorul M.I., pe care l-a informat că pe sola cultivată cu porumb de vărul său, victima M.F., se află mai multe căruţe ale unor indivizi veniţi la furt de porumb.
La scurt timp, a apărut şi victima M.F., care s-a urcat împreună cu vărul său în tractor şi s-au deplasat în direcţia solei cu porumb care îi aparţinea, împrejurare, în care, au observat un număr de trei căruţe şi mai mulţi indivizi ce încărcau coceni de porumb, în atelajele respective.
Pentru a stopa sustragerea şi a-i detemina pe infractori să plece din cultura de porumb, victima M.F. a coborât din cabina tractorului, având în mână un ştachete şi s-a îndreptat către grupul de infractori.
Ajungând alături de acel grup, victima M.F. a fost lovit în cap cu o furcă de către unul din indivizi, identificat mai târziu în persoana inculpatului T.B.
După comiterea actului de agresiune, lovind pe victimă cu partea metalică a unei furci, constatând că victima căzuse la sol, inculpatul şi însoţitorii săi s-au răspândit, reuşind pe moment să dispară, urmăriţi de martorul S.E., care, însă, nu a reuşit să-l identifice.
Ulterior, după alertarea organelor de poliţie, a fost identificat şi reţinut inculpatul T.B., acesta recunoscând în timpul anchetei, că este autorul actului de agresiune, în împrejurările relatate.
În dimineaţa zilei de 15 septembrie 2000, după o căutare de circa 5 ore, victima M.F. a fost găsit mort, în sola cu porumb şi prezentând la cap, urme de leziuni traumatice.
Pe baza raportului de constatare medico–legală nr. 293/ A din 12 decembrie 2000, avizat sub nr. 178/ A9 din 18 decembrie 2000, act întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, s-a stabilit că moartea victimei M.F. s-a datorat hemoragiei meningo–ventriculare şi contuziei cerebrale, consecutive unui traumatism cranio–cerebral acut deschis, cu fractură cominutivă de boltă şi bază de craniu, leziuni produse prin lovire cu un corp contondent şi în cădere, ceea ce confirmă situaţia de fapt, statuată de instanţă.
S-a reţinut că inculpatul a acţionat asupra victimei, cu intenţia de a–l ucide, în scopul de a ascunde săvârşirea furtului de coceni de porumb, faptă care a fost încadrată în dispoziţiile art. 174, art. 176 lit. d) şi art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., în concurs real.
La individualizarea pedepselor, s-au reţinut drept criterii: pericolul social concret deosebit de grav al infracţiunilor comise, sinceritatea manifestată de inculpat în proces, lipsa antecedentelor penale şi faptul că inculpatul prezintă intelect liminar prin neinstruire, păstrând însă, capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care a fost condamnat.
Rezolvarea laturii civile s-a întemeiat pe probatoriile administrate la cererea părţii civile şi achiesarea exprimată de inculpat în faţa primei instanţe.
Starea de fapt relatată şi rezolvările juridice adoptate s-au întemeiat pe declaraţiile date de inculpat la interogatorii, declaraţiile părţii civile M.P., consemnările cuprinse în procesul – verbal de cercetare la faţa locului, întocmit la 15 septembrie 2000 de organele de urmărire penală, actele medico – legale sus-menţionate, depoziţiile martorilor P.I.M., V.C., S.E., G.L., M.I., S.T., V.J., Z.Ş., C.D., S.M. şi toate celelalte piese aflate la dosar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul T.B., invocând următoarele critici:
- statuarea greşită a situaţiei de fapt, pe de o parte, prin reţinerea eronată că sola de pe care grupul de infractori, între care şi inculpatul, ar mai fi avut porumb ştiuleţi nerecoltaţi, când, în realitate, porumbii fiind culeşi, pe teren se mai aflau numai cocenii rezultaţi, iar, pe de altă parte, că inculpatul ar fi sustras din aceste bunuri, deşi, surprinderea lui s-a produs înainte de a produce sustragerea, considerente, pentru care, s-a solicitat să se dispună desfiinţarea sentinţei şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea consumată de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., în tentativă, la aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., cu modificarea corespunzătoare a pedepsei;
- aplicarea unor pedepse prea severe, în raport cu împrejurarea de fapt constând în aceea că, găsirea victimei decedate, după 5 ore de căutări, demonstrează că lovitura primită de la inculpat a fost de mică intensitate, cât şi faţă de sinceritatea manifestată de acesta în proces şi lipsa antecedentelor penale, împrejurări pentru care s-a solicitat că prin desfiinţarea sentinţei, să fie operată şi o reducere corespunzătoare a pedepsei.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia nr. 112 din 21 martie 2002 a admis apelul declarat de inculpatul T.B. împotriva sentinţei nr. 148 din 19 noiembrie 2001 a Tribunalului Olt, pe care a desfiinţat-o, descontopind pedepsele şi schimbând încadrarea juridică din art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., în art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen. şi a redus pedeapsa, la 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele, în pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsă, timpul detenţiei.
Curtea de Apel a reţinut că apelul este parţial fondat.
S-a spus că, din contextul probatoriilor rezultă că, inculpatul şi ceilalţi infractori au fost surprinşi de victimă şi de martori, înainte de consumarea sustragerii, fiind irelevant dacă ei vroiau să sustragă porumb sau coceni, actul de agresiune ce a dus la decesul victimei fiind comis în scopul reţinut, dar înainte de consumarea sustragerii, ceea ce demonstrează că infracţiunea de tâlhărie reţinută a rămas în stare de tentativă.
Aşa fiind, urmează să se pronunţe admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, descontopirea pedepselor, schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., în art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., modificând corespunzător pedeapsa, în cadrul criteriilor de individualizare reţinute şi de prima instanţă, recontopind pedepsele, în conformitate cu art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În ce priveşte această pedeapsă, care este şi rezultantă, aplicată pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, se constată a fi bine individualizată şi exprimând fidel criteriile avute în vedere, în acest scop, de către instanţa de fond.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.B., criticând, în principal, nereţinerea, în favoarea inculpatului, a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. a) şi b) C. pen., dat fiind faptul că victima ar fi lovit pe inculpat cu un par, iar, pe de altă parte, pentru că, în speţă, încadrarea juridică dată faptelor, ar fi greşită. Apărarea inculpatului a susţinut că inculpatul neapucând să sustragă ceva, fapta sa, nu putea fi încadrată ca tentativă de tâlhărie, ci ca tentativă la furt, situaţie în care, şi încadrarea omorului este greşită, el fiind comis, în condiţiile art. 174 C. pen. şi, nu, al art. 176 lit. d) C. pen.
Recursul nu este fondat.
Pentru ca instanţele să reţină, în favoarea inculpatului, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 73 lit. a) şi b) C. pen., acestea ar trebui să rezulte din probele dosarului.
Ori, analiza probelor dosarului, nu confirmă alegaţiile inculpatului ci, dimpotrivă, situaţia de fapt, corect, reţinută de prima instanţă. Aşa fiind, Curtea nu poate primi, ca fondată, critica formulată de inculpat, cu privire la acest aspect.
Tot, neîntemeiată, este şi a doua critică referitoare la greşita reţinere a tentativei la tâlhărie în loc de tentativă la infracţiunea de furt şi pe cale de consecinţă, la reţinerea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., în loc de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
Din probele dosarului, rezultă cu certitudine că, inculpatul, împreună cu alţi rromi, a fost surprins de victimă, venit împreună cu martorul S.E., la tarlaua în care avea cultivat porumbul, cu trei căruţe, în care încărcau porumb ştiuleţi, intenţionând să-i alunge de-acolo, a fost lovit în cap cu o furcă, fiind doborât, la pământ, după care inculpatul împreună cu ceilalţi rromi, au dispărut de la locul comiterii faptei.
Ori, reacţia inculpatului, în momentul prinderii la furat, de a lovi victima, în ideia de a nu putea fi prins, lucru rezultat din faptul că s-a şi făcut nevăzut, la locul comiterii faptei, configurează juridic, fapta ca tentativă, la tâlhărie şi nu la furt, situaţie în care, în mod corect s-a reţinut şi omorul ca fiind deosebit de grav.
În aceste condiţii, cum nici una din criticile formulate în cadrul recursului nu se dovedeşte a fi fondată, Curtea va trebui să privească recursul în întregul său, ca nefondat, şi a-l respinge, ca atare, în baza art. 3859 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive, la zi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare făcute de stat cu purtarea procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.B. împotriva deciziei penale nr. 112 din 21 martie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 septembrie 2000 la 7 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1171/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1174/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
