CSJ. Decizia nr. 1174/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1174/2003
Dosar nr. 5153/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Ialomiţa a condamnat pe inculpatul M.I. la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. g) C. pen., la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. e) C. pen., la 10 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod, şi la 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. a), b) şi d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. a), b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru toate infracţiunile în loc de art. 27 lit. b) din acelaşi cod.
Potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 269 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 732 din 22 decembrie, 1998 a Judecătoriei Urziceni.
În baza art. 39 alin. (2) şi art. 34 lit. a) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 25 ani închisoare cu restul neexecutat de 269 zile închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 61şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen., iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 16 septembrie 2001 la zi.
S-a luat act că părţile vătămate P.F., L.A. şi T.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Conform art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 1.900.000 lei.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 13.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 300.000 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt pe baza probelor administrate că, inculpatul M.I. este locuitor al comunei Sineşti şi a fost vecin cu numiţii D.I. de 74 ani şi H.M. de 71 ani. Aceştia din urmă trăiau în concubinaj.
Într-o noapte a lunii iulie 2001, inculpatul a furat două capre din curtea acestora. D.I. a sesizat poliţia, cu furtul respectiv şi l-a indicat ca posibil autor pe inculpat.
Invitat la postul de poliţie, M.I. a recunoscut fapta în faţa lui D.I., dar l-a ameninţat cu moartea pe acesta dacă nu încetează cu acuzaţiile la adresa sa.
În după-amiaza zilei de 15 septembrie 2001, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul se deplasa pe una din străzile comunei şi, la un moment dat a constatat că autoturismul marca Dacia 1310 staţiona fără a fi asigurat. Profitând de acest lucru, inculpatul a furat din autoturism un radiocasetofon marca Mitsubishi – Motors. Martorii oculari l-au sesizat pe proprietarul P.F., aflat în curtea gospodăriei sale, care a plecat însoţit de un subofiţer de poliţie în căutarea inculpatului. M.I. a fost prins cu casetofonul asupra sa.
În aceeaşi după-amiază, amintindu-şi de conflictul mai vechi cu D.I. a hotărât să meargă la locuinţa acestuia pentru a face rost de bani. În acest scop, inculpatul a pătruns în curtea victimelor pe latura din spate, neprevăzută cu gard şi s-a înarmat cu furci. După ce s-a înarmat, inculpatul a intrat mai întâi în grajd unde a găsit-o pe H.M. care lipea cu pământ pereţii construcţiei. M.I. s-a apropiat din spate şi i-a aplicat bătrânei cu furca lovituri în zona capului şi cervicală posterior, dar pentru că victima a început să strige, a încercat să o sugrume până ce aceasta s-a prăbuşit şi şi-a pierdut cunoştinţa.
Apoi, înarmat cu aceeaşi furcă, inculpatul a pătruns în locuinţa lui D.I. Iniţial, victima nu a sesizat prezenţa inculpatului în casă, motiv pentru care M.I. a început să caute bani. Auzind probabil zgomote din camera unde se afla inculpatul, D.I. s-a apropiat, moment în care inculpatul a aplicat bătrânului o lovitură puternică, în zona cervicală cu coarnele furcii prin înţepare, lovitură urmată de căderea victimei pe podea în stare inertă. Deşi victima era căzută în stare de inconştienţă, inculpatul a continuat să-i aplice multiple lovituri cu furca prin înţepare, dar şi cu un cuţit pe care l-a găsit la locul faptei. După ce s-a oprit din acţiunea sa violentă, M.I. a căutat bani şi în restul casei, după care a părăsit locuinţa.
În urma loviturilor primite, H.M. a decedat la Spitalul de Urgenţă Bucureşti, la data de 21 septembrie 2001.
Raportul medico-legal de necropsie întocmit de I.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti a concluzionat că moartea lui H.M. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute de tip central în evoluţia unei leziuni difuze bulbo-medulare de tip axonal însoţită de edem medular ascendent şi edem cerebral masiv cu angajarea amigdalelor cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral şi vertebro-medular, complicat în evoluţie cu bronhopneumonie.
La necropsie s-au constatat leziuni traumatice constând în echimoze, excoriaţii, plăgi şi o mică fisură de tăblie externă la nivelul extremităţii cefalice care au putut fi produse prin lovire repetată cu corp dur cu proeminenţe ascuţite.
S-a constatat că între leziunile traumatice descrise şi cauza medicală a decesului există un raport direct de cauzalitate.
În privinţa victimei D.I., raportul de autopsie medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Slobozia, a concluzionat că moartea acestuia a fost violentă.
Ea s-a datorat hemoragiei interne şi externe consecutivă unor plăgi înţepate cervico-toracale. Leziunile descrise puteau fi produse prin loviri repetate cu un corp înţepător.
Alcoolemia victimei la momentul decesului era de 0,60 gr.%.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 729/ A din 7 noiembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei sus-menţionate, considerând neîntemeiată critica formulată în sensul că pedepsele nu au fost corect individualizate.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, prin care a cerut reducerea pedepselor.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
În raport de probatoriul administrat, starea de fapt reţinută în deplină concordanţă cu aceasta, încadrarea juridică dată faptelor este legală, iar vinovăţia recurentului rezultă neîndoielnic din actele dosarului.
Aspectul netemeiniciei invocat de recurentul inculpat privitor la proporţionalizarea pedepselor se constată că este neîntemeiat, întrucât, instanţele prin considerarea criteriilor de individualizare au procedat la stabilirea acestora, evaluând corespunzător atât gradul de pericol social al infracţiunilor comise, astfel cum rezultă din conţinutul lor concret, din împrejurările în care au fost comise şi din urmările produse, cât şi datele ce caracterizează persoana acestuia care este recidivist, cu mai multe condamnări anterioare.
Se constată astfel că, pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare răspunde cerinţelor legale şi este de natură să asigure finalitatea preventivă, cât şi cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei în sensul solicitat.
Pentru considerentele ce preced şi cum verificând hotărârea atacată şi prin prisma prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în cauză este nefondat şi a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 729/ A din 7 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 16 septembrie 2001, la 7 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1173/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1175/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
