CSJ. Decizia nr. 1237/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1237/2003
Dosar nr. 3726/2002
Şedinţa publică din 12 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 61 din 22 noiembrie 2001 a Tribunalului Covasna, a condamnat pe următorii inculpaţi:
-C.P.C. la 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (I) şi (II) lit. a), b) şi e) C. pen.
-Ţ.ŞT.F ş.
-E.M.C. la câte 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 211 alin. (I) şi (II) lit. a), b) şi e) C. pen.
Pentru inculpatul Ţ.Şt.F. s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 865 C. pen., acesta având de executat în final 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a reţinut că, în ziua de 27 februarie 2001, în baza unei înţelegeri prealabile şi a procurării unui pistol cu gaz comprimat şi două picioare de masă de câte 50 cm lungime, prevăzute la capăt cu şurub de prindere, cei trei inculpaţi au atacat Casa de Schimb Valutar din strada Independenţei din Târgu Secuiesc.
Inculpaţii C.P.C. a ameninţat-o pe casieră cu pistolul, moment în care aceasta a început să ţipe, fiind lovită de inculpat în regiunea capului, iar ceilalţi inculpaţi au agresat-o cu bâtele. Numitul O.Şt. a încercat să intervină, înarmându-se cu un topor şi strigând la inculpaţi. Inculpaţii l-au lovit, cu bâtele, dar nu au reuşit să-l dezarmeze de topor şi în aceste condiţii au abandonat acţiunea şi au fugit.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpaţii C.P.C., E.M.C. şi Ţ.Şt.F. şi părţile civile S.Z. şi SC T. SRL.
Inculpaţii au solicitat în apel, reducerea pedepselor, întrucât acestea sunt prea severe în raport de circumstanţele lor personale.
Partea civilă SC T. a solicitat acordarea întregii sume cu care s-a constituit parte civilă precum şi plata dobânzilor.
Partea civilă S.Z. nu şi-a motivat apelul, pe care apoi în şedinţa publică din 27 februarie 2002 şi l-a retras.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 35/ Ap. din 5 martie 2002, a admis apelul declarat de partea civilă SC T. SRL Tg. Secuiesc şi a desfiinţat sentinţa atacată, numai cu privire la latura civilă a cauzei şi numai cu privire la dobânzi.
Rejudecând în această limită, a obligat pe inculpaţi în solidar la 15.845.855 lei către partea civilă SC T. Tg. Secuiesc, cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B.N.R., diminuat cu 20% de la data rămânerii definitive a hotărârii, prin aplicarea dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 din Ordonanţa nr. 9/2000.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a luat act de retragerea apelului părţii civile S.Z. şi a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au respins ca nefondate apelurile inculpaţilor, s-au dedus din pedepse perioadele de arest de la 22 noiembrie 2001, la zi, şi au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.P.C., în sumă de 300.000 lei, s-a dispus a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Ţ.Şt.F., reiterând motivul din apel, referitor la individualizarea pedepsei, pe care o consideră prea severă.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanţa de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel, a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât recursul bazat pe reiterarea aceleiaşi critici apare ca nefondat şi va fi respins ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 iunie 2001, la zi.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.Şt.F. împotriva deciziei penale nr. 35 din 5 martie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 iunie 2001, la 12 martie 2003.
Obligă pe inculpatul Ţ.Şt.F. să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor E.M.C. şi C.P.C., în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1236/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1238/2003. Penal → |
|---|
