CSJ. Decizia nr. 1240/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1240/2003
Dosar nr. 5298/2002
Şedinţa publică din 12 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 691 din 16 septembrie 2002 a Tribunalului Timiş, inculpatul A.S. a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) C. pen. şi la 6 luni închisoare pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei prevăzută de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 3 septembrie 2000 (o zi) şi de la 18 iunie 2002 la zi, şi l-a obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a susţinut, în fapt că, inculpatul împreună cu alţi doi făptuitori rămaşi neidentificaţi (R. şi V.) au lucrat la partea vătămată G.M., cetăţean sârb, patron al cafenelei K. din Belgrad şi în seara de 1 septembrie 2000, înscenând că la subsolul localului s-a produs o inundaţie, când partea vătămată a coborât, au lovit-o în cap, au imobilizat-o prin legarea picioarelor cu un cablu şi un căluş în gură, după care i-au luat cheile de la un seif din birou de unde au sustras 120 - 130.000 dinari iugoslavi, 20.000 mărci germane, un telefon mobil, o brăţară, un lănţişor şi mai multe inele din aur.
După ce s-a despărţit de ceilalţi făptuitori, inculpatul, în ziua de 20 septembrie 2000 a trecut fraudulos frontiera de stat din Iugoslavia în România, în apropierea vamei Jimbolia, fiind prins de organele de frontieră. Cu această ocazie s-a găsit asupra inculpatului 17.960 mărci germane, 20 dolari S.U.A., 68.330 dinari iugoslavi, un telefon mobil şi un lănţişor din aur.
Prin Decizia penală nr. 436 din 14 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.S. prin care solicita reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul din apel referitor la individualizarea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
La aplicarea pedepsei, instanţele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens a ţinut seama de gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunii comise în împrejurările de fapt expuse, cât şi al persoanei inculpatului (s-a sustras de la urmărirea penală fiind necesară pentru prinderea sa, emiterea unui mandat de arestare şi darea în urmărire generală) astfel că, pedeapsa stabilită este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
În consecinţă, se va respinge ca nefondat recursul declarat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva deciziei penale nr. 436/ A din 14 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii de 24 de ore de la 3 septembrie 2000 şi al arestării preventive de la 18 iunie 2002, la 12 martie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 12/2003. Penal. întreruperea executării... | CSJ. Decizia nr. 1242/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
