CSJ. Decizia nr. 1235/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1235/2003
Dosar nr. 5393/2002
Şedinţa publică din 12 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 90 din 9 iulie 2002 a Tribunalului Olt, inculpatul M.S. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestul preventiv de la 12 februarie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 440.000 lei către partea civilă Spitalul Caracal, plus dobânzile legale de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti până la recuperarea integrală a debitului.
S-a luat act că părţile vătămate Spitalul judeţean Slatina şi M.F. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 2.000.000 lei din care 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Victima M.F. locuia cu părinţii săi, în comuna Deveselu.
Între victimă şi tatăl său, inculpatul M.S. existau neînţelegeri vechi.
În ziua de 4 decembrie 2001, între părţi a izbucnit o discuţie care a degenerat în acte de violenţă, inculpatul, în stare de ebrietate, lovindu-şi fiul cu cuţitul în zona lombară stângă şi parietală stângă.
Din certificatul medico-legal nr. 1891/ C din 14 decembrie 2001, întocmit de Serviciul medico-legal, rezultă că leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înţepător, ele necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei care a rămas cu infirmitate fizică permanentă ca urmare a nefrectomiei efectuate.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost reţinute pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, declaraţiile victimei, acte medico-legale, declaraţiile martorilor Şt.M., M.E., C.N., I.O., B.G.I., O.L.G., I.P., declaraţiile inculpatului.
Inculpatul a recunoscut existenţa incidentului avut cu fiul său, dar a susţinut că acesta s-a lovit singur căzând în cuţit.
Instanţa de fond a înlăturat aceste susţineri ca nesincere, ele fiind contrazise de actele medico-legale şi probele testimoniale.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 496 din 7 iulie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.S. care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului declarat îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Instanţa de judecată a făcut o corectă încadrare juridică a faptei săvârşite în dispoziţiile articolului 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen. şi s-a orientat la o pedeapsă către limita minimă prevăzută de acest text.
Cuantumul pedepsei aplicate corespunde unei juste individualizări a pedepsei, în conformitate cu criteriile stabilite de articolul 72 C. pen., avându-se în vedere pericolul social concret al infracţiunii săvârşite, împrejurările în care aceasta a avut loc, consecinţele ei asupra părţii vătămate care a rămas cu infirmitate fizică permanentă şi conduita procesuală nesinceră a inculpatului.
Curtea consideră că pedeapsa aplicată recurentului inculpat corespunde scopului coercitiv şi educativ pe care aceasta trebuie să îl îndeplinească potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Reducerea acestui cuantum ar fi netemeinică şi neavenită prin prisma dispoziţiilor legale sus-arătate.
Aşa fiind şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat şi să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Timpul arestului preventiv se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate de la 12 februarie 2002, la zi.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Şt.S. împotriva deciziei penale nr. 496 din 7 iulie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 februarie 2002, la 12 martie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1234/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1236/2003. Penal → |
|---|
