CSJ. Decizia nr. 1242/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1242/2003
Dosar nr. 5390/2002
Şedinţa publică din 12 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 963 din 11 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, a condamnat pe inculpatul C.G. la 2 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia la zi, începând cu 6 iunie 2002.
A fost confiscată de la inculpat în vederea distrugerii cantitatea de 0,48 grame heroină.
S-a dispus a fi restituită inculpatului suma de 5.050.000 lei, ce a fost indisponibilizată în urma percheziţiei domiciliată.
S-a reţinut că, în data de 6 iunie 2002, în jurul orelor 6,55, lucrătorii de poliţie în cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Bucureşti, au efectuat o percheziţie la adresa din Bucureşti, unde locuiau fără forme legale inculpatul C.G. şi prietena sa, R.M.M.
Cu această ocazie în locuinţă au fost descoperite, într-un tub tip medicamente de culoare albă, 12 punguliţe din plastic transparent sigilate la un capăt prin ardere şi care conţineau un praf de culoare maron. Cele 12 punguliţe aparţineau inculpatului C.G., iar din raportul de constatare tehnico–ştiinţifică nr. 112017 din 6 iunie 2002, a rezultat că acestea conţineau cantitatea de 0,53 gr. heroină.
Tot cu ocazia percheziţiei au fost găsite şi ridicate de organele de poliţie sumele de 550.000 lei şi 4.500.000 lei.
Ulterior, din cercetările efectuate în cauză a rezultat că aceste sume nu proveneau din vânzarea de droguri, ci din vânzarea unor bunuri şi munca prestată de inculpat.
Inculpatul a recunoscut fapta, dar a declarat apel în cauză, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 735/ A din 12 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a dedus durata executării pedepsei de la 6 iunie 2002, la zi şi l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.G., care prin apărătorul său, a reinterat motivul din apel, referitor la greşita individualizare a pedepsei prin aplicarea unei pedepse prea aspre, necorespunzătoare gradului de pericol social al faptei şi făptuitorului.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanţa de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel, a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul, bazat pe reinterarea aceleiaşi critici, apare ca nefondat şi va fi respins, ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la plata cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 735/ A din 12 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 iunie 2002, la 12 martie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1240/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1243/2003. Penal. Art.211 alijn.2 c.pen. Recurs → |
|---|
