CSJ. Decizia nr. 1253/2003. Penal

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1253/2003

Dosar nr. 2299/2002

Şedinţa publică din 12 martie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 81 din 11 martie 2002, Tribunalul Dâmboviţa a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul N.I. în temeiul dispoziţiilor art. 453 lit. a) C. proc. pen.

S-a reţinut că petiţionarul N.I. se află în executarea unei pedepse de 16 ani închisoare pentru săvârşirea unei complicităţi la infracţiunea de omor aplicată prin sentinţa penală nr. 93/2000 a Tribunalului Vâlcea.

Condamnatul şi-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei arătând că suferă de afecţiuni fizice care nu fac posibilă continuarea executării pedepsei, starea sa de sănătate fiind incompatibilă cu regimul de detenţie.

Instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize medico-legale la nivelul Serviciului de medicină legală din cadrul Spitalului judeţean Târgovişte pe baza căreia a stabilit că afecţiunile de care suferă condamnatul (microlitiază renală, hipertrofie minimă de prostată, discopatie lombară L 4 – L 5 faza a II-a, bronşită cronică simplă) pot fi tratate în reţeaua sanitară a Direcţiei Generale a Penitenciarelor şi nu îl pun pe condamnat în imposibilitatea executării pedepsei.

Apelul declarat de condamnat a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia penală nr. 182 din 29 aprilie 2002.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul N.I., solicitând admiterea cererii sale şi întreruperea executării pedepsei pe motive medicale.

Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.

Starea sănătăţii condamnatului N.I. a fost examinată din punct de vedere medico-legal, iar expertiza efectuată în cauză a concluzionat că afecţiunile de care suferă petiţionarul nu îl pun în imposibilitate de a executa în continuare pedeapsa.

În aceste împrejurări, Curtea constată că nu sunt întrunite cerinţele articolului 453 lit. a) C. proc. pen. şi urmează să respingă recursul ca nefondat.

Recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 182 din 29 aprilie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.

Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1253/2003. Penal