CSJ. Decizia nr. 125/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 125/2003
Dosar nr. 4255/2002
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 385 din 22 mai 2002, în baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.N. la pedeapsa de 12 ani închisoare, cu interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 din acelaşi cod, pentru comiterea infracţiunii de viol.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, reţinerea şi arestarea preventivă de la 15 noiembrie 2001 la zi.
A constatat că partea vătămată V.P. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în luna octombrie 2000, inculpatul F.N. a întreţinut prin ameninţare raport sexual cu minora de 13 ani V.P., elevă la Şcoala Ajutătoare P.P.N. (minoră cu deficit intelectual).
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul laturii civile, deoarece chiar dacă tatăl minorei a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, acţiunea civilă se porneşte din oficiu, conform dispoziţiilor art. 17 C. proc. pen., dată fiind vârsta minorei de 14 ani şi starea ei de sănătate.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 287 A din 14 august 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi rejudecând în fond, a obligat pe inculpatul F.N. să plătească părţii civile V.P., reprezentată de V.P., suma de 20.000.000 lei, cu titlu de daune morale.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul motivând că pedeapsa de 12 ani aplicată este prea aspră.
Recursul declarat în cauză de inculpat este tardiv.
Astfel, Curtea constată că dispozitivul deciziei penale nr. 287 A din 14 august 2002, a fost comunicat sub semnătură inculpatului F.N. la Penitenciarul Timişoara, la data de 30 august 2002, conform dovezii de primire şi procesul-verbal de predare al Curţii de Apel Timişoara.
Potrivit art. 3852, raportat la art. 363 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel.
Conform alin. (2) al art. 363 C. proc. pen., pentru inculpatul deţinut, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
În cauză, recurentul inculpat a declarat recurs la data de 3 octombrie 2002, deci, cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de dispoziţiile legale menţionate.
Aşa fiind, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul F.N., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.100.000 lei, în care se include şi onorariul în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul F.N. împotriva deciziei penale nr. 287 A din 14 august 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1249/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 12/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
