CSJ. Decizia nr. 1251/2003. Penal. Art.253 c.pen.ant. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1251/2003
Dosar nr. 5331/2003
Sedinţa publică din 12 martie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 201 din 29 ianuarie 2002, Judecătoria Craiova, a condamnat pe inculpatul N.K.A. la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că, în ziua de 24 iunie 2001, inculpatul a sustras, din atelierul care aparţine R.A. Apă Craiova o staţie de emisie-recepţie în valoare de 3.306.037 lei.
Tribunalul Dolj, prin Decizia penală nr. 218 din 1 aprilie 2002, a respins apelul declarat de inculpat.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 709 din 7 iunie 2002, a respins recursul declarat de inculpat.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1), partea I pct. 87 C. proc. pen., susţinând că faptei săvârşite de inculpat i s-a dat o greşită încadrare juridică prin reţinerea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), există recidivă când după executarea pedepsei cu închisoarea mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Conform art. 38 alin. final din acelaşi cod, la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
În cauză, din fişa de cazier judiciar a inculpatului şi din dosarul nr. 15232/1994 al Judecătoriei Craiova, rezultă că prin sentinţa penală nr. 4722 din 31 octombrie 1994, acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea, în concurs real, a două infracţiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. e) şi g), cu aplicarea art. 224 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest şi a scăzut arestul preventiv de la 24 mai 1994.
Prin Decizia penală nr. 269 din 26 aprilie 1995, definitivă prin nerecurare, Tribunalul Dolj a admis apelul declarat de inculpat şi a schimbat încadrarea juridică într-o singură infracţiune de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen. şi l-a condamnat la 2 ani închisoare.
În executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat de la 24 mai 1994, iar la 26 iunie 1995, când a fost liberat condiţionat, avea un rest neexecutat de 332 zile de închisoare.
Deci conform art. 61 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 2 ani închisoare se consideră executată la 23 mai 1996, iar termenul de reabilitare, de 5 ani, calculat potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a împlinit la 26 mai 2001.
Cum inculpatul a comis infracţiunea din prezenta cauză la 24 iunie 2001, deci după împlinirea termenului reabilitării judecătoreşti, pentru condamnarea precedentă, aceasta nu mai poate constitui prin termen al recidivei postexecutorii, conform art. 38 alineat final C. pen.
Deci se impune înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), iar pe cale de consecinţă, inculpatului îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii de graţiere nr. 543 din 4 octombrie 2002.
Ca urmare, se va admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile atacate, numai cu privire la aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), dispoziţie pe care o va înlătura şi se va constata că pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), este graţiată prin Decretul nr. 543/2002.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 201 din 29 ianuarie 2002 a Judecătoriei Craiova, deciziei penale nr. 218 din 1 aprilie 2002 a Tribunalului Dolj şi deciziei penale nr. 709 din 7 iunie 2002 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul N.K.A.
Casează hotărârile atacate, numai cu privire la aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), dispoziţie pe care o înlătură.
Constată că pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), este graţiată prin Decretul nr. 543/2002.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 12/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 1252/2003. Penal → |
|---|
