CSJ. Decizia nr. 1267/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1267/2003
Dosar nr. 5224/2002
Şedinţa publică din 13 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 305 din 30 mai 2002, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul F.C. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
A admis în parte acţiunea civilă exercitată de către partea civilă C.F. şi a obligat pe inculpat să plătească acesteia 60.000.000 lei despăgubiri civile.
Totodată, în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 a obligat pe inculpat să plătească părţii civile Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi suma de 6.888.421 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
S-a reţinut că, la data de 17 octombrie 2000, în comuna Mironeasa, judeţul Iaşi, a decedat numita C.E. Fiii acesteia, C.F. şi C.G., au aflat din zvon public că mama lor ar fi fost otrăvită de către membrii familiei F., din aceeaşi localitate, cu care se afla în relaţii de duşmănie.
La data de 20 octombrie 2000, în jurul orelor 11-1200, C.F.C., C.G. şi C.V., împreună cu soţiile, s-au deplasat spre Postul de Poliţie Mironeasa, pentru a afla dacă mamei acestora i se va efectua necropsia. În momentul când aceştia au ajuns în apropierea Primăriei Mironeasa, au fost depăşiţi de o căruţă, în care se afla inculpatul împreună cu fraţii săi, F.M., F.T. şi vărul lor F.V. Cei patru au sărit din căruţă, înarmaţi cu diferite obiecte. C.C. şi C.V. s-au refugiat în curtea Primăriei, iar C.F. şi C.G. au rămas în stradă.
Inculpatul F.C. s-a apropiat pe la spate de C.F. şi a aplicat acestuia, în zona occipitală, o lovitură cu lama unui fierestrău mecanic, provocându-i o plagă cranio-cerebrală, care i-a pus viaţa în pericol, aşa cum rezultă din certificatul medico–legal.
Împotriva hotărârii primei instanţe, inculpatul a declarat apel susţinând că nu s-au dovedit faptele reţinute în sarcina sa, situaţie în raport de care se impune achitarea şi că, în mod greşit nu a fost reţinută scuza provocării, în raport de împrejurarea că, anterior incidentului, a fost lovit de către C.F.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 328 din 12 noiembrie 2002, a respins apelul declarat de către inculpat, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că lovirea victimei de către inculpat, cu lama metalică a fierăstrăului mecanic, este confirmată de declaraţiile martorilor C.C., C.G., T.F., C.E., R.M. şi B.C., date în cursul urmăririi penale.
Aceste declaraţii se coroborează cu depoziţiile inculpatului, care a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată, dar într-o altă zonă a capului, cu declaraţiile părţii vătămate şi concluziile certificatului medico–legal.
S-a mai reţinut că, în raport de faptul că probele nu au o valoare prestabilită, nu poate fi primită susţinerea inculpatului în sensul că, prima instanţă a lăsat fără semnificaţie juridică depoziţiile martorilor, care şi-au schimbat poziţia în faza cercetării judecătoreşti, apreciind că simplele retractări nu sunt suficiente, în mod corect reţinându-se ca exprimând adevărul acele declaraţii ce concordă cu celelalte probe, indiferent de stadiul procesual în care au fost administrate.
Totodată, s-a mai reţinut că atitudinea provocatoare a victimei, afirmată de către inculpat, nu se găseşte în probele administrate în cauză.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpat a declarat recurs, reiterând criticile formulate în apelul declarat de către acesta împotriva hotărârii primei instanţe.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În fapt, critica hotărârilor pronunţate în cauză priveşte eroarea gravă de fapt, ca urmare a unei selecţii neadecvate a probelor.
Din examinarea probatoriului administrat în cauză, rezultă că prima instanţă a luat în considerare declaraţiile date în faza urmăririi penale şi a înlăturat, motivat, declaraţiile date în cadrul cercetării judecătoreşti, cu referire la declaraţiile martorilor care au revenit asupra acestora, fără a justifica credibil această revenire.
Or, în mod corect a reţinut instanţa de apel că nu există nici un temei legal pentru stabilirea unei ordini de preferinţă între declaraţii succesive, date în cursul urmăririi penale ori a cercetării judecătoreşti, atunci când acestea sunt contradictorii.
Ca atare, în mod corect au fost înlăturate, motivat, unele dintre acestea, şi au fost reţinute ca fiind expresia adevărului acele declaraţii care se coroborau cu fapte şi împrejurări ce rezultau din ansamblul probelor existente în cauză.
Aşadar, se constată că instanţa a administrat probe, a evaluat probatoriul administrat în cauză şi a stabilit starea de fapt în funcţie de acestea.
Rezultă, aşadar, că în exercitarea dreptului suveran de apreciere a probelor, instanţa de judecată a pronunţat soluţia pe care materialul probator o susţine, aşa încât, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., vizat de către inculpat în recurs.
Totodată, examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de către inculpat, ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 328 din 2 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 14 decembrie 2000, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1266/2003. Penal. Art.20 rap.art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 1268/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
