CSJ. Decizia nr. 1268/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1268/2003
Dosar nr. 5277/2002
Şedinţa publică din 13 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 300 din 10 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bacău, a fost condamnat inculpatul B.V., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni;
- omor calificat prevăzut de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare;
- vătămare corporală prevăzut de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa de executat perioada arestului preventiv începând cu data de 21 februarie 2002, la zi.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., cu art. 1000 alin. (2) C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile către partea civilă P.V. în sumă de 30.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomeniri ulterioare ocazionate de decesul victimei P.Gh.V.
A fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 10.000.000 lei daune morale către aceeaşi parte civilă.
S-au respins despăgubirile civile solicitate de partea civilă P.V., reprezentând contravaloarea medicamentelor şi a alimentaţiei suplimentare.
S-a dispus plata din fondurile M.J. a onorariilor pentru apărătorii desemnaţi din oficiu la urmărirea penală şi la instanţă, suma de 600.000 lei către Baroul de avocaţi Bacău, avocat C.C. 800.000 lei şi avocat C.N. 300.000 lei.
În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în seara zilei, de 20 februarie 2002, inculpatul minor B.V. care era în stare de ebrietate, a avut un conflict spontan cu partea vătămată P.V., în stradă, în apropierea locuinţei martorei P.M., inculpatul aplicând părţii vătămate 2 lovituri de cuţit superficiale.
În conflict a intervenit tatăl părţii vătămate, victima P.G. care a încercat să-l liniştească, moment în care inculpatul minor i-a aplicat cu acelaşi cuţit lovituri puternice în regiunea pectorală. După primirea loviturilor victima a reuşit să ajungă în casa martorei P.M. unde a decedat.
Din certificatul medico-legal 404 din 15 martie 2002, se reţine că partea vătămată P.V. a prezentat leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 - 30 zile îngrijiri medicale, concluzionându-se prin avizul L.M.L. Bacău că, leziunile nu au fost de natură a pune viaţa părţii vătămate în primejdie.
Raportul de necropsie a concluzionat că moartea lui P.Gh.V. a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic consecutiv unor plăgi penetrante hemitorace stâng cu interesare pulmonară şi hemotorax stâng consecutiv, leziunile au fost produse prin lovirea victimei în regiunea hemitoracelui stâng cu un obiect înţepător-tăios (cuţit) având o direcţie de la dreapta. De asemenea, se reţine că leziunile tăiate primare au fost directe şi necondiţionat letale.
Pe latura civilă s-a reţinut că partea civilă nu a dovedit decât cheltuielile efectuate cu pomenirile victimei, în sumă de 30.000.000 lei, nefiind dovedite cheltuielile cu contravaloarea medicamentelor şi a alimentaţiei suplimentare.
Împotriva sentinţei de mai sus, a declarat apel inculpatul, solicitând reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi pe cale de consecinţă reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat constatând că, prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi a dat o justă încadrare juridică faptelor reţinute în sarcina inculpatului considerând că nu se impune reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, atâta timp, cât nu există un suport probatoriu pentru aceasta.
Cât priveşte cuantumul pedepselor aplicate, instanţa de apel a apreciat că au fost just individualizate de către prima instanţă, dându-se eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, întemeindu-se pe motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul nu este întemeiat.
Verificând hotărârile pronunţate în raport de critica invocată cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului, situate spre limita minimă prevăzută de lege, au fost just individualizate, cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul social concret al faptelor, împrejurările în care s-au săvârşit, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului minor care a acţionat deosebit de violent generând conflictul ce a avut ca urmare moartea uneia dintre victime şi rănirea celeilalte.
În consecinţă, o redozare a pedepselor nu se justifică, iar recursul declarat de inculpat apare ca nefondat urmând a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa rezultantă timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei nr. 358 din 31 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bacău, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 februarie 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1267/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 127/2003. Penal. Amânare executare pedeapsă.... → |
|---|
