CSJ. Decizia nr. 1266/2003. Penal. Art.20 rap.art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1266/2003
Dosar nr. 3225/2002
Şedinţa publică din 13 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 125 din 28 februarie 2002, Tribunalul Iaşi a condamnat (alături de inculpatul D.I.) pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus la zi durata arestului preventiv de la 25 ianuarie 2001.
Au fost admise pretenţiile civile formulate de partea vătămată B.I. şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii la 15 milioane lei, iar inculpatul D.G. la 35 milioane lei, despăgubiri civile.
Inculpatul D.G. a mai fost obligat către aceeaşi parte civilă la 100 milioane lei daune morale şi la o prestaţie periodică lunară de 227.409 lei începând cu 28 decembrie 2000, până la însănătoşirea părţii vătămate.
În solidar, inculpaţii au fost obligaţi la 1.408.831,5 lei către Spitalul Clinic 3 Iaşi, la 5,88 dolari S.U.A. către Serviciul de Ambulanţă Iaşi, iar inculpatul D.G. la 3.287.273,5 lei către Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi şi la 13,72 dolari S.U.A. către Serviciul de Ambulanţă Iaşi. S-a respins ca neîntemeiată cererea părţii vătămate de acordare a cheltuielilor de judecată, onorar de avocat.
Fiecare dintre inculpaţi au fost obligaţi la câte 2 milioane lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut, în fapt, urmare probelor administrate, că, în ziua de 28 decembrie 2000, cei doi inculpaţi se deplasau, fiecare cu căruţa personală, spre satul Dumbrava, Jud. Iaşi, localitatea de domiciliu a părţii vătămate B.I.
Ajungând în apropierea locuinţei acesteia, între inculpaţi, pe de o parte, şi martorul Ş.M., care, era cu martorul C.M., pe de altă parte s-a ivit un conflict, primul martor reproşându-i inculpatului D.G. că l-a stropit cu noroi. Văzând că lucrurile iau o întorsătură neplăcută, Ş.M. s-a refugiat în curtea victimei B.I., la a cărui poartă se afla fiul acestuia B.M.G., care a fost înjurat şi lovit cu biciul de către inculpatul D.I.
La rugămintea martorului Ş.M., care, la rândul său fusese lovit cu biciul de D.G., victima B.I. s-a deplasat la poartă pentru a-i identifica pe agresori, unde, a fost lovit de inculpat cu muchia metalică a unui topor de pădure în cap. Urmare acestei lovituri partea vătămată a căzut la pământ poziţie în care a continuat să fie lovit de ambii inculpaţi.
Din raportul medico legal întocmit în cauză a rezultat că, victima a prezentat fractură cu înfundare cominutivă medio–favorabilă, contuzie cerebrală minoră, plagă infectată şi plăgi contuze, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente lipsa de substanţă osoasă de, 3,5 cm, indiferent de metoda de protezare îi conferă o infirmitate fizică permanentă şi scăderea capacităţii de muncă în procent de 15%.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 208 din 2 iulie 2000, a admis apelul declarat de inculpatul D.G. împotriva sentinţei penale nr. 125 din 28 februarie 2002 a Tribunalului Iaşi, pe care a desfiinţat-o, în parte, în ce priveşte latura civilă şi rejudecând, a înlăturat dispoziţiile privind obligarea inculpatului D.G. la suma de 35.000.000 lei (treizeci şi cinci milioane lei) către B.I. cu titlu de despăgubiri civile.
A redus de la 100.000.000 lei la 50.000.000 lei (cincizeci milioane lei) cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către aceeaşi parte civilă.
S-a admis apelul declarat de partea civilă B.I. şi a obligat pe fiecare dintre inculpaţii D.G. şi D.I. la câte 750.000 lei (şaptesute cinci zeci mii lei) cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorar de avocat.
S-a luat act de renunţarea apelului declarat de inculpatul D.I. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului D.G. şi s-au dedus, la zi, durata arestului preventiv de la 28 februarie 2002.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recurs solicitând casarea acesteia şi după rejudecare:
1. să fie reţinută în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b), C. pen.;
2. înlăturarea daunelor morale la care a fost obligat, nefiind dovedite.
3. reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă.
Recursul declarat nu este fondat.
1. Cererea inculpatului privind reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi luată în considerare din nici o probă a dosarului nerezultând că victima l-ar fi provocat în vreun fel.
2. Al doilea motiv de casare invocat în sensul înlăturării daunelor morale acordate victimei ca nedovedite, urmează de asemenea, a fi înlăturat.
Este evident şi de necontestat faptul că victima, separat de suferinţele fizice a suferit şi suferă şi din punct de vedere psihic, urmare agresiunii nedrepte la care a fost supusă care este cu atât mai evidentă cu cât a rămas şi cu o infirmitate permanentă, motiv pentru care suma de 50.000.000 lei acordată se consideră a fi rezonabilă în concordanţă cu suferinţele sale.
3. Nefondată este şi critica privind cuantumul pedepsei aplicate, pedeapsă pe care Curtea o găseşte corect individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În raport de cele expuse, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 208 din 2 iulie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 ianuarie 2001, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1265/2003. Penal. Contestatie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 1267/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
