CSJ. Decizia nr. 1282/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1282/2003
Dosar nr. 5377/2002
Şedinţa publică din 13 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1038 din 31 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea condamnatului A.C. privind întreruperea executării pedepsei de 24 ani închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 111 din 15 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia nr. 3982 din 25 septembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
S-a reţinut că petentul se află deţinut în Penitenciarul Rahova, în executarea pedepsei menţionate.
Condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei închisorii, susţinând că familia sa se confruntă cu probleme deosebite, în raport de care executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru aceasta.
În cauză a fost administrată proba cu ancheta socială la domiciliul condamnatului, din care a rezultat că familia condamnatului locuieşte într-un apartament de 2 camere, iar mama acestuia, în vârstă de 74 ani, se confruntă cu probleme de sănătate.
Analizând actele dosarului, instanţa de executare a constatat că în familia condamnatului sunt probleme de sănătate, însă acestea nu ar putea fi rezolvate într-o perioadă scurtă de timp, pentru care s-ar putea întrerupe executarea pedepsei.
Ca atare, în cauză nu sunt întrunite condiţiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) din acelaşi cod.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 801/ A din 5 decembrie 2002, a respins apelul declarat de către condamnat împotriva hotărârii instanţei de executare, ca nefondat, cu motivarea că prima instanţă a apreciat corect cu privire la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Reiterând motivele cererii privind întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată că instanţele au stabilit corect cu privire la neîndeplinirea condiţiilor art. 455 cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Este de reţinut că pentru asigurarea, concomitent, a scopului procesului penal şi a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârii definitive de condamnare şi executarea pedepsei apare ca fiind o condiţie obligatorie.
Ca atare, întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi acordată exclusiv în acele situaţii în care instanţa investită cu cererea constată incidenţa unuia din cazurile limitativ prevăzute de legea procesuală penală şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.
Or, nu corespunde cerinţelor art. 453 lit. c) C. proc. pen., cu referire la caracterul vremelnic al situaţiei şi posibilitatea înlăturării consecinţelor grave ale acesteia, starea de boală a mamei condamnatului, constatată prin ancheta socială, lipsindu-i acestei stări, în condiţiile continuării executării pedepsei aplicate, atât legătura de cauzalitate dintre rezultatul previzibil şi boala constatată, cât şi posibilitatea înlăturării, respectiv însănătoşirii mamei condamnatului suferinde de „metastază carânomatoasă" într-o perioadă de cel mult trei luni de întrerupere a executării pedepsei cu închisoare, ce poate fi acordată o singură dată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către condamnatul A.C.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul A.C. împotriva deciziei nr. 801 din 5 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1280/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1283/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
