CSJ. Decizia nr. 132/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 132
Dosar nr. 195/ 2002
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr.253 din 4 decembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov.
S-a prezentat recurentul inculpat, asistat de apărător ales, avocatI.P.
A lipsit intimata parte vătămată V.J.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi în principal, menţinerea soluţiei pronunţată de instanţa de fond.
În subsidiar, apărătorul a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, în vederea administrării probelor solicitate de părţi.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât soluţia pronunţată de instanţa de apel este temeinică şi legală, bazându-se pe primele declaraţii date de părţi, fiind înlăturată declaraţia dată de martora C.I. care în apel şi-a schimbat declaraţia, fără a da o explicaţie plauzibilă şi având în vedere că, în această fază procesuală, inculpatul nu a solicitat probe pentru a se stabili nevinovăţia sa.
Inculpatul având ultimul cuvânt a arătat că nu este vinovat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.49 din 12 septembrie 2001, Tribunalul Covasna a dispus, în temeiul art.11 pct.2 lit.b şi art.10 lit.h Cod procedură penală, încetarea procesului penal, pornit împotriva inculpatului D.M. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativa la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174 şi 175 lit.i Cod penal, ca urmare a împăcării părţilor.
Prin aceeaşi sentinţă, părţile au fost obligate să plătească statului, în părţi egale, suma de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în fapt următoarele :
În ziua de 25 mai 1998, la domiciliul inculpatului D.M. din satul Doboşeni, comuna Brăduţ, a avut loc între acesta şi partea vătămatăV.J. o altercaţie, în cadrul căreia cel dintâi a lovit-o pe cea de a doua peste mâna stângă.
Urmare a agresiunii inculpatului, partea vătămată a suferit fractura 1/3 inferioară a cubitusului stânga şi sufuziune hemoragică la nivelul degetului mare mâna stângă, pentru vindecare fiind necesare45 zile îngrijiri medicale.
Prima instanţă apreciind că din probele de la dosar nu rezultă intenţia inculpatului de a ucide pe partea vătămată a schimbat încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat, astfel cum s-a dispus prin rechizitoriu, în infracţiunea de vătămare corporală, şi având în vedere faptul că inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată, lucru permis de lege pentru această faptă, a dispus încetarea procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna pe care a criticat-o cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativa la infracţiunea de omor calificat, în infracţiunea de vătămare corporală, din moment ce din probele de la dosar rezultă că inculpatul a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu o sapă asupra capului, iar aceasta, pentru a se apăra, a ridicat mâna stângă deasupra capului, ocazie cu care i-a fost fracturată, ceea ce, fără îndoială, dovedeşte că acesta a acţionat cu intenţia de a ucide, astfel cum s-a reţinut şi prin actul de trimitere în judecată.
Curtea de apel Braşov, prin Decizia penală nr.253/Ap din 4 decembrie 2001, a admis apelul declarat de Parchet, a casat hotărârea atacată pe care a desfiinţat-o şi rejudecând cauza a decis :
- condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal, pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174 şi 175 lit.i Cod penal;
- anularea, în baza art.85 Cod penal, a suspendării condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.44 din 15 ianuarie 1999 a Judecătoriei Sf.Gheorghe şi, în temeiul art.36 alin.1, contopireaacesteiacupedeapsaaplicatăîncauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal;
- interzicerea inculpatului a exercitării drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 Cod penal;
- constatarea că prejudiciul cauzat părţii vătămate a fost recuperat.
Prin aceeaşi decizie, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În esenţă, în motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că din probele administrate în cauză şi anume declaraţiile persoanelor audiate în calitate de martori, prezenţi la locul faptei şi a actului medico-legal întocmit în cauză, rezultă că inculpatul, în urma unui incident avut cu partea vătămată, a aplicat acesteia, cu o sapă, mai multe lovituri asupra capului, lovituri care însă nu şi-au ajuns ţinta datorită interpunerii de către partea vătămată a mâinii stângi, pentru a para loviturile, ceea ce a făcut ca aceasta să sufere leziuni traumatice, care au constat în sufuziune hemoragică situată pe degetul mare de la mâna stângă şi o fractură a 1/3 a cubitusului stâng, leziuni ce au putut fi produse, conform actului medico-legal întocmit în cauză, ca urmare a mişcării de autoapărare, prin ridicarea antebraţului în faţa corpului contondent, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45 zile îngrijiri medicale.
Procedând în acest fel, respectiv prin aplicarea victimei cu o sapă, obiect apt de a produce moartea, mai multe lovituri cu intensitate în zona capului, zonă vitală pentru viaţă, dar care nu şi-au atins ţinta datorită pezenţei de spirit a părţii vătămate care a ridicat mâna pentru a se apăra, dovedeşte că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide aşa încât fapta sa trebuie încadrată în tentativă la infracţiunea de omor calificat şi nu vătămare corporală cum fără temei a apreciat prima instanţă.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat, pe care a criticat-o în principal, cu privire la greşita schimbare a încadării juridice a faptei solicitând menţinerea hotărârii instanţei de fond, iar în subsidiar casarea deciziei şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecare în vederea completării materialului probator pentru a se stabili adevărata situaţie de fapt.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că în mod justificat, instanţa de apel a admis apelul declarat de Parchet şi a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod penal, în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174 şi 175 lit.i Cod penal, pentru care l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă privativă de libertate de 8 ani închisoare.
Într-adevăr, fapta inculpatului de a aplica părţii vătămate cu o sapă în direcţia capului mai multe lovituri cu intensitate, care însă au fostparate d.
către aceasta prin ridicarea mâinii stângi în apărare şi care a avut drept efect cauzarea unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45 zile îngrijiri medicale, dovedeşte că acesta (inculpatul) a acţionat cu intenţia de a ucide, şi chiar dacă nu a urmărit în mod nemijlocit producerea acestui rezultat l-a acceptat ca posibil a se produce, forma de vinovăţie cu care a acţionat fiind intenţia indirectă.
Întrucât în cauză sunt suficiente dovezi din care rezultă vinovăţia inculpatului nu poate fi primită nici cea de a doua critică, respectiv de casare a deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, în vederea completării materialului probator.
Pentru considerentele ce preced, având în vedere şi faptul că analizând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art.3859 alin.3 Cod procedură penală, nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr.253 din 4 decembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1319/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1320/2003. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs... → |
|---|
