CSJ. Decizia nr. 1320/2003. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1320/2003
Dosar nr. 5395/2002
Şedinţa publică din 14 martie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1202, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a condamnat, printre alţii, pe inculpata P.C. la:
- un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.;
- un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 8 februarie 1996, la zi.
A fost obligată inculpata, în solidar cu coinculpatul P.F., la plata sumei de 1.500 dolari S.U.A. către partea civilă A.A.
S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate,
A fost obligată inculpata la plata sumei de 150.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la data de 14 ianuarie 1994, inculpata P.C., împreună cu soţul său, coinculpatul P.F. a indus-o în eroare pe partea vătămată A.A. cu ocazia vânzării unei garsoniere, pe care o înstrăinaseră anterior, primind în schimb, cu titlu de avans, suma de 1.500 dolari S.U.A. Totodată, la aceeaşi dată inculpaţii au declarat în faţa notarului public că imobilul este în proprietatea lor, împrejurare necorespunzătoare adevărului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti, coinculpatul P.F. şi părţile civile A.A., P.G. şi G.P.
Prezent în faţa instanţei, inculpatul a declarat că îşi retrage apelul.
Părţile civile şi-au motivat apelurile, în sensul că nu le-au fost acordate sumele pe care le-au solicitat când s-au constituit părţi civile.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi-a motivat apelul în sensul că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea mici în raport de gravitatea faptelor comise, nu s-au confiscat de la inculpatul P.F. suma de 300 dolari S.U.A. şi nu s-a arătat în dispozitivul hotărârii care sunt actele care au fost falsificate.
Prin Decizia penală nr. 1265/ A din 10 noiembrie 1997, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate apelurile declarate de părţile civile A.A., P.G. şi G.P.
A fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, dispunându-se, printre altele, condamnarea inculpatei P.C. la:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 2 ani închisoare, în final inculpata urmând să execute 5 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
A fost computată detenţia inculpatei de la 8 februarie 1966 la data liberării provizorie.
Au fost anulate înscrisurile falsificate, respectiv buletinele de identitate falsificate şi folosite de inculpaţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, printre alţii inculpata P.C. care a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate, deoarece deşi legal citată, aceasta a lipsit de la dezbateri.
Prin Decizia penală nr. 176 din 24 februarie 1998, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, printre altele, a recursului declarat de inculpata P.C., obligând-o la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 150.000 lei.
Considerând că hotărârile instanţelor au fost pronunţate cu încălcarea legii, împotriva acestora, în temeiul art. 409 alin. (1) şi art. 410 alin. (1) partea I teza I C. proc. pen., a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, criticând-o în sensul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997, privind graţierea pedepsei aplicate inculpatei pentru infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 1 lit. a), coroborat cu art. 11 din legea nr. 137 din 25 iulie 1997, se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 2 ani inclusiv, aplicate de instanţele de judecată faptelor comise până la 26 mai 1997.
Conform art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ, prevederile art. 1 şi art. 4 din prezenta lege nu se aplică recidiviştilor, precum şi celor care au săvârşit acele infracţiuni expres exceptate, printre acestea nefiind şi infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Verificând actele şi lucrările dosarului, se constată că în mod corect instanţele au reţinut că inculpata P.C. nu are antecedente penale şi a comis infracţiunea de fals în declaraţii la data de 14 ianuarie 1994, deci anterior datei de 26 mai 1997, pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Aşadar, atât instanţa de apel, cât şi de recurs, trebuiau să constate că în cauză sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 137/1997 în ce priveşte pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei pentru infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi să dispună graţierea în întregime şi condiţionat, conform art. 1 lit. a) din actul normativ sus-menţionat, a acestei pedepse.
Neprocedând în acest fel, se apreciază că hotărârile instanţelor au fost pronunţate cu încălcarea legii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4141 C. proc. pen., raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul în anulare să fie admis.
Se vor casa hotărârile atacate, cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor Legii nr. 137/1997, privind graţierea unor pedepse şi pedeapsa ce urmează să o execute inculpata P.C.
Se vor înlătura aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatei, în pedepsele componente de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare, care se va înlătura.
În temeiul art. 1 lit. a), cu referire la art. 10 din Legea nr. 137/1997, urmează să se constate graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Inculpata P.C. urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1202 din 18 decembrie 1996 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, deciziei penale nr. 1265 din 19 noiembrie 1997 a Tribunalului Bucureşti şi deciziei penale nr. 170 din 24 februarie 1998 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpata P.C.
Casează Decizia penală nr. 1265 din 10 noiembrie 1997 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi Decizia penală nr. 170 din 24 februarie 1998 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor Legii nr. 137/1997 privind graţierea unor pedepse şi pedeapsa de executat.
Înlătura aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit b) C. pen. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatei, în pedepsele componente de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare.
Înlătură sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 1 lit. a), cu referire la art. 10 din Legea nr. 137/1997, constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Inculpata P.C. urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
Constată că inculpata a fost arestată preventiv în perioada de la 8 februarie 1996, până la punerea efectivă în libertate, perioadă de pe care o deduce din pedeapsa aplicată.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 132/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1321/2003. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
