CSJ. Decizia nr. 1315/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1315/2003
Dosar nr. 5442/2002
Şedinţa publică din 14 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 807 din 12 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti a fost condamnată inculpata T.D.E. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în ziua de 15 martie 2002, organele de poliţie oprind autoturismul condus de coinculpatul K.J. condamnat în aceeaşi cauză au constatat că acesta deţinea trei punguţe ce conţineau 0,21 gr heroină, pentru care acesta le cumpărase de la inculpata T.D. La indicaţiile date de K.J., poliţia a descins la domiciliul inculpatei, unde în urma percheziţiei a descoperit mai multe doze de heroină în greutate totală de 0,210 grame.
Apelul declarat de inculpată a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia penală nr. 782 din 2 decembrie 2002.
Împotriva acestei decizii, inculpata T.D. a declarat recurs solicitând, ca şi în apel, reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră.
Recursul nu este fondat.
Infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, comisă de inculpată, este pedepsită de lege cu închisoare, de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.
Condamnând pe inculpată la 5 ani închisoare prin reţinerea unor circumstanţe atenuante, instanţele au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, situaţia personală a inculpatei care nu are antecedente penale şi are trei copii minori, precum şi poziţia sa oscilantă avută în cursul procesului şi pericolul social deosebit de ridicat al infracţiunii săvârşite. Se constată deci, că au fost respectate criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că pedeapsa stabilită corespunde scopului preventiv-educativ cerut de lege, nefiind cazul să fie micşorată.
Urmează în consecinţă, să se respingă recursul declarat de inculpată cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata T.E.D. împotriva deciziei penale nr. 782/ A din 2 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 16 martie 2002, la 14 martie 2003.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1310/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1317/2003. Penal. Contopire pedeapse. Recurs → |
|---|
