CSJ. Decizia nr. 1342/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1342/2003
Dosar nr. 5488/2002
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 251 din 11 iunie 2002, pronunţată de Tribunalul Galaţi, inculpatul S.A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând de la 29 septembrie 2000 şi a fost menţinută starea de arest.
A fost obligat inculpatul la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare statului şi la 60.000.000 lei către partea civilă Ş.C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 28 septembrie 2000, inculpatul S.A. s-a întâlnit cu victima Ş.T. pe o stradă din satul Hanu Conachi, jud. Galaţi şi pe fondul unui conflict avut anterior, i-a aplicat acesteia o lovitură de cuţit în zona toracică stângă provocându-i moartea.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul.
Prin apelul parchetului, sentinţa a fost criticată pentru netemeinicie, pedeapsa fiind blândă. S-a motivat prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi reducerea pedepsei la 5 ani închisoare, instanţa a ignorat gradul de pericol social al infracţiunii şi a inculpatului care nu a recunoscut săvârşirea faptei.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegalitate susţinând că a fost condamnat fără să fie el autorul infracţiunii. A cerut să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia nr. 530/ A din 1 octombrie 2002, secţia penală de la Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondate ambele apeluri considerând că vinovăţia apelantului inculpat a fost pe deplin dovedită, iar pedeapsa a fost just individualizată, reţinerea de circumstanţe judiciare uşurătoare fiind de atributul instanţei de judecată care şi le-a motivat, aşa încât, nu se impune înlăturarea lor.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul au atacat această hotărâre cu recurs reiterând motivele din apel.
Prin recursul parchetului s-a cerut casarea sentinţei pentru motivul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., înlăturarea circumstanţelor atenuante şi majorarea pedepsei.
Inculpatul a cerut casarea sentinţei pentru motivele prevăzute de art. 3859 pct. 171 şi 18 C. proc. pen.
A cerut casarea hotărârilor şi achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., sau restituirea cauzei la procuror pentru completarea probelor (confruntarea martorilor cu inculpatul) şi în subsidiar reţinerea circumstanţei atenuante legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. A susţinut că printr-o greşită aplicare a legii, instanţele de fond l-au obligat să plătească 60.000.000 lei despăgubiri, cheltuieli de înmormântare şi pomeni, care se impune a fi reduse prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, au reţinut situaţia de fapt corectă confirmată de probele administrate în cauză încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare.
Instanţele au reţinut că incidentul dintre cele două grupări unul în care se afla inculpatul şi victima şi celălalt în care se aflau martorii B.A., P.D., R.T. s-a desfăşurat începând din strada Gării şi până la complexul S.C. O. S.A.
Toţi martorii au arătat că pe strada Gării au rămas victima Ş.T. care l-a luat de haine pe B.A., iar în apropierea lor inculpatul, ceilalţi fugind înspre complex.
Inculpatul a declarat că ajuns lângă Ş.T. şi martor, l-a întrebat pe primul cu cine este şi victima i-a răspuns n-are nici o treabă şi să meargă după cei ce au fugit înspre complex, lucru pe care l-a făcut.
A mai susţinut că ajuns lângă complex i-a văzut pe C. şi pe A.E. după care a revenit la bar, unde după un timp au revenit şi cei doi.
Fără nici o explicaţie, inculpatul le-a cerut în mod repetat celor doi să-şi bea berea şi să plece acasă. Martorii au plecat şi după câteva minute s-au întors agitaţi relatând că l-au găsit pe stradă pe Ş.T. mort.
Acesta a fost momentul exploatat de inculpat pentru a putea să pară surprins, să se deplaseze la locul unde Ş.T. era căzut şi chiar să ajute ca acesta să fie urcat în maşina care l-a transportat la spital.
Este de remarcat şi faptul, că din acest moment inculpatul a avut o comportare foarte agitată, s-a deplasat la martorul B.P., cumnat cu victima căruia i-a cerut insistent să meargă să-l caute pe B. şi să-l bată pentru că acesta l-a înjunghiat pe Ş.T.
Din moment ce în declaraţiile date la procuror nu s-a referit nici un moment la bătaia şi înjunghierea lui Ş.T. de altă persoană, modul cum a procedat ridică serioase semene de întrebare.
Trebuie menţionat şi faptul că tot inculpatul a fost acela care s-a deplasat la părinţii victimei pe care i-a anunţat că lui T. i s-a făcut rău şi a fost transportat la spital. Cu acea ocazie mama victimei, martora Ş.C. a observat că inculpatul avea pantalonul mânjit cu sânge, iar inculpatul a spus că sunt pete de vin.
În starea în care se afla inculpatul, s-a dus acasă şi-a schimbat pantalonii şi cu pantaloni curaţi s-a întors la bar, lucru pe care chiar el l-a recunoscut.
Întrebat în cursul anchetei despre prezenţa sângelui pe pantaloni, s-a apărat în sensul că era posibil să se fi murdărit când a ajutat ca victima să fie urcată în maşină.
Referitor la acest aspect este de observat declaraţia martorului N.G., care a relatat că la urcarea victimei în maşină a ajutat şi inculpatul care a luat victima de picioare. Din moment ce victima a prezentat rana în zona toracică, fără un contact direct între cei doi, numai prin ridicarea victimei de picioare, este puţin probabil ca inculpatul să se fi pătat cu sânge pe pantaloni. Martorul a arătat că nu a văzut ca victima să fi avut sânge pe picioare. Declaraţiile oscilante ale inculpatului, dar mai ales răspunsul dat martorei Ş. care i-a spus că are sânge pe pantaloni, iar inculpatul i-a răspuns că are pete de vin, după care s-a dus acasă şi şi-a schimbat pantalonii, demonstrează că inculpatul a minţit şi urmărea să-şi construiască un alibi cât mai convingător.
Întrucât din ansamblul probator rezultă că, în noaptea de 28 septembrie 2000, în loc public, inculpatul a lovit victima Ş.T. cu un cuţit producând moartea acesteia, încadrarea juridică dată faptei este corectă.
Aşa cum a motivat şi instanţa de apel pedeapsa a fost just individualizată, iar cererea parchetului de înlăturare a circumstanţei atenuante reţinută, nu se justifică.
Motivarea din recursul parchetului privind conduita violentă a inculpatului, are în vedere declaraţiile unor persoane interesate în cauză, fosta soţie a inculpatului şi respectiv cumnatul victimei în condiţiile în care cu alţi martori şi cu caracterizările depuse se face dovada că dimpotrivă inculpatul este un om muncitor şi paşnic.
Având în vedere vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale şi condiţiile în care a fost săvârşită fapta, instanţele au apreciat corect că pedeapsa redusă ca efect a circumstanţei atenuante judiciare este în măsură să-şi atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen.
Examinând cauza şi din oficiu, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă, recursurile vor fi respinse ca nefondate conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsă, arestarea şi deţinerea preventivă începând cu 29 septembrie 2000, până la data deciziei.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 530/ A din 1 octombrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 29 septembrie 2000, la 18 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1341/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 alin.1... | CSJ. Decizia nr. 1343/2003. Penal. Art.20 rap.art.174 c.pen.... → |
|---|
