CSJ. Decizia nr. 1344/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1344/2003
Dosar nr. 50/2003
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45 din 27 septembrie 2002, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul M.Şt. la 10 ani închisoare şi 5 an.
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului corp delict.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile M.P. suma de 7.000.000 lei despăgubiri civile.
S-a dedus, din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 2 iunie 2002, la zi.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt.
În ziua de 1 iunie 2002, M.Şt. (51 ani), a consumat la domiciliul său din satul Icafalău, jud. Covasna, cantităţi mari de alcool, seara trimiţând un nepot să-i mai cumpere ½ litri de alcool rafinat, pe care l-a preparat cu 1 ½ litri rachiu, totodată chemându-l la el pe M.A. (61 ani).
Pe de altă parte, M.A. a consumat toată ziua băuturi alcoolice, la locuinţa altor persoane.
În jurul orei 21, primind mesajul de a se duce acasă la M.Şt., numitul M.A. s-a deplasat la acesta, unde amândoi au consumat rachiul pregătit, până către ora 3 dimineaţa, ambii devenind în avansată stare de ebrietate.
În jurul orei 3 dimineaţa, inculpatul M.Şt. i-a cerut lui M.A. să plece acasă, dar cum acesta s-a opus, ei au început să se îmbrâncească şi pentru a-l speria, inculpatul a luat un cuţit de bucătărie, cu care l-a înţepat pe celălalt, în spate, de mai multe ori.
Îmbrâncindu-se în continuare, s-a spart un geam de la fereastra uşii de intrare în locuinţă, ceea ce l-a înfuriat pe inculpat, care a îmbrâncit victima M.A., aceasta căzând în faţa uşii.
Aflându-se în această poziţie (decubit dorsal) victima, inculpatul i-a aplicat multiple lovituri în regiunea toracică şi a capului, cu piciorul încălţat. Realizând că victima a decedat, inculpatul a încetat agresiunea şi a plecat la locuinţa fratelui victimei M.D., pe care l-a anunţat de deces.
Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) al Serviciului de Medicină Legală Sf. Gheorghe nr. 92 din 2 iunie 2002, rezultă că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se şocului hemoragic şi traumatic survenit ca urmare a unui politraumatism toraco-abdominal, cu fracturi costale multiple şi volet costal, contuzii şi rupturi pulmonare, ruptură de splină, fisuri hepatice.
Se concluzionează că leziunile tanato-generatoare s-au putut produce prin lovituri repetate cu corp dur şi au legătură de cauzalitate directă, necondiţionată cu moartea victimei.
S-a mai stabilit că plăgile înţepate pe braţ şi torace posterior, produse cu cuţitul, sunt superficiale şi nu au rol în tanatogeneză.
Victima avea în sânge 2,55 g %o alcool.
Prin Decizia penală nr. 278/ Ap din 21 noiembrie 2002, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de inculpat şi, apreciind că starea de ebrietate şi comportamentul victimei au valoarea unor circumstanţe atenuante judiciare, care şi-au pus amprenta, în mod decisiv, asupra comiterii faptei, la aceasta adăugându-se comportarea bună anterioară a inculpatului, sinceritatea şi regretul acestuia, aplică circumstanţe atenuante potrivit art. 74 şi art. 76 alin. (2) C. pen., reducând pedeapsa de la 10 ani, la 6 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, care a apreciat că pedeapsa aplicată nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Parchetul consideră că, în cauză, instanţa de apel a stabilit o pedeapsă netemeinic individualizată, care nu reflectă pericolul social al infracţiunii comise.
Astfel, atitudinea victimei în condiţiile în care nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., nu poate constitui o circumstanţă atenuantă judiciară.
Recursul parchetului este fondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că instanţele au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele existente la dosar şi a încadrat juridic corect faptele comise de inculpat.
În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, dacă prima instanţă a apreciat corect cuantumul (minimul prevăzut de art. 174 C. pen.) instanţa de apel în mod greşit a acordat circumstanţe atenuante, făcând o largă aplicare a acestora.
Constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., ori a altora asemănătoare, nu justifică prin ea însăşi considerarea lor ca circumstanţe atenuante şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei.
Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este de atributul instanţei de judecată şi deci lăsată la aprecierea acesteia.
În aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.
În speţă, în raport cu gradul de pericol social deosebit al faptei comise de inculpat care, fără nici o justificare, a împuns victima cu un cuţit şi a doborât-o la pământ, în timp ce o scotea din casă, după care i-a aplicat numeroase lovituri puternice, cu piciorul încălţat, în zona abdomenului şi a toracelui, fracturându-i coastele şi lezându-i organe interne ceea ce a dus, în scurt timp, la decesul ei ,în mod corect prima instanţă a apreciat că numai împrejurările că inculpatul a regretat faptele, el aflându-se la primul conflict cu legea penală, până atunci având un comportament, general, bun în societate, nu justifică aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen.
Ca atare, în mod corect prima instanţă a apreciat că o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., sunt de natură să contribuie la reeducarea sa.
De altfel, atitudinea inculpatului care nu a fost pe deplin sinceră pe parcursul procesului penal, căutând să diminueze multitudinea şi intensitatea loviturilor aplicate victimei, îl fac să nu poată beneficia de dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen.
Pentru considerentele arătate, Curtea urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, va casa Decizia penală nr. 278/ Ap din 21 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov şi înlăturând dispoziţiile art. 74 şi art. 76 alin. (2) C. pen., va menţine, în totalitate, sentinţa penală nr. 45 din 27 septembrie 2002 a Tribunalului Covasna, urmând a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 278/ Ap din 21 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul M.Şt.
Casează Decizia penală atacată şi menţine în totalitate sentinţa penală nr. 45 din 27 septembrie 2002 a Tribunalului Covasna.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.Şt. timpul arestării preventive de la 2 iunie 2002, la 18 martie 2003.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1343/2003. Penal. Art.20 rap.art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 1345/2003. Penal. Art.211, 197 c.pen. Recurs → |
|---|
