CSJ. Decizia nr. 1341/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1341/2003
Dosar nr. 5460/2002
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 186 pronunţată la data de 25 septembrie 2002, în dosarul penal nr. 6497/2002, Tribunalul Sibiu, a condamnat pe inculpatul B.L.G. pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 175 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prevenţia a fost dedusă de la data arestării, respectiv 27 iunie 2002, la zi.
S-a dispus confiscarea cuţitului corp delict şi obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut în fapt că, în ziua de 27 iunie 2002, inculpatul s-a întâlnit cu fosta soţie şi cu fiica sa majoră B.A.L., în Mediaş. Cu acea ocazie le-a cerut suma de 575.000 lei, încasată prin intermediul poştei drept pensie de întreţinere care, majoră fiind, nu i se mai cuvenea.
Supărat că a fost refuzat, inculpatul, având un cuţit asupra sa, le-a alergat pe cele două, ameninţându-le că le va mutila. Ajunşi în faţa casei părţii vătămate, martorii B.S.A. şi partea vătămată H.I., concubinul fostei soţii a inculpatului şi care se şi ocupa de creşterea copiilor acestuia, au încercat să aplaneze incidentul.
Inculpatul l-a înjunghiat pe H.I. în antebraţul stâng şi în hemitoracele stâng, producându-i acestuia o plagă penetrantă cu hemopneumotorax masiv, aşa cum rezultă din raportul medico-legal.
Actul medical a concluzionat în sensul că lovirile repetate au pus viaţa victimei în primejdie.
Fapta comisă a fost încadrată judicios de instanţa de fond, în omor calificat, infracţiune pentru care i-a aplicat o pedeapsă corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 340 pronunţată la data de 3 decembrie 2002, în dosarul penal nr. 5824/2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs considerând că hotărârile sunt nelegale şi netemeinice prin reţinerea ca situaţie de fapt a unei grave erori [(art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)], în realitate trebuind să se reţină starea de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
În oricare dintre situaţii, cu sau fără reţinerea stării de provocare, pedeapsa aplicată trebuia să fie mai redusă (art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
A solicitat casarea hotărârii şi reducerea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată şi sentinţa, în raport de criticile aduse, Curtea constată netemeinicia motivelor invocate.
În sarcina inculpatului nu se poate reţine starea de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece, inculpatul fără să fi fost provocat de cineva, a declanşat incidentul, care a început cu un reproş, a continuat cu ameninţări din partea sa în prima parte a scandalului.
În următoarea fază, din faţa locuinţei părţii vătămate, inculpatul l-a înjunghiat pe acesta, care nu făcuse altceva, decât ieşise să liniştească pe protagoniştii scenei periculoase.
Pedeapsa aplicată nu trebuie redusă, este concluzia analizării tuturor împrejurărilor faptei şi ale caracteristicilor persoanei inculpatului.
Tată a cinci copii, rămaşi în îngrijirea mamei, se revoltă pentru o sumă modică pe care minora devenită majoră o încasase ca pensie de întreţinere, ca şi cum, într-o asemenea situaţie tatăl nu mai are şi alte obligaţii faţă de copii, în afara plăţii pensiei de întreţinere.
Chiar dacă ar fi fost îndreptăţit la recuperarea sumei, nimeni nu-şi face singur dreptate, în special prin violenţă şi mai ales, prin violenţă aplicată fiinţei asupra vieţii căreia, ar fi trebuit să vegheze, fiica sa.
Nu numai că nu se impune reducerea pedepsei, dar numai datorită principiului „non reformatio in pejus", inculpatul nu va primi o pedeapsă mai mare, cum i s-ar fi cuvenit.
Considerentele expuse demonstrează aspectul nefondat al criticilor aduse, astfel încât, hotărârile fiind temeinice şi legale, recursul urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L.G. împotriva deciziei penale nr. 340/ A din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 iunie 2002, la 18 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1339/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1342/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
