CSJ. Decizia nr. 1343/2003. Penal. Art.20 rap.art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1343/2003
Dosar nr. 5489/2002
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115 din 15 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Galaţi, a fost condamnat inculpatul C.F. la:
- 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei;
- 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 4 luni închisoare, sporită la 5 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., s-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
Conform art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa principală rezultantă durata arestării preventive de la 2 aprilie 2001, la zi, respectiv 15 martie 2002.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul V.Z. a fost condamnat la o amendă penală de 2.000.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 alin. (2) C. pen., a menţinut beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 254 zile închisoare din pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 568/1996 a Judecătoriei Tecuci.
A atras atenţia acestui inculpat asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 631 C. pen.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., în referire la art. 998 şi art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul C.F. să plătească părţii civile C.M. suma de 20.000.000 lei cu titlu de daune morale.
A respins ca nefondate pretenţiile civile formulate de partea vătămată F.I. împotriva inculpatului C.F.
A respins ca nefondate pretenţiile civile formulate de partea vătămată C.M. împotriva inculpatului V.Z.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 a obligat pe inculpatul C.F. să plătească părţii civile Spitalul Judeţean Galaţi suma de 4.026.989 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu dobânda legală aferentă, de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul C.F. la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul V.Z. la plata sumei de 800.000 lei cu acelaşi titlu către stat.
Suma de 550.000 lei reprezentând onorariul apărător oficiu pentru inculpatul C.F. la urmărirea penală şi judecată, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 12 noiembrie 2000, cei doi inculpaţi, F.C., P.I., C.G. şi partea vătămată C.M. s-au întâlnit la un bar din satul Negrileşti, judeţul Galaţi, unde a avut loc un mic incident şi după scurt timp, s-au despărţit.
Inculpaţii şi martorul P.I. au plecat la locuinţa inculpatului V.Z. de unde s-au înarmat cu bâte şi o rangă şi au ieşit în întâmpinarea părţii vătămate C.M. precum şi a numiţilor F.C. şi C.G. pentru a se răzbuna pe aceştia, urmare incidentului ce avusese loc în bar.
În apropierea locuinţei inculpatului V.Z. pe şosea a venit şi F.M.
Dându-şi seama că inculpaţii şi P.I., iar încercau să-i bată, fraţii F.C. şi F.M. au fugit spre casă, iar partea vătămată C.M. a fugit spre stadion, dar a fost ajuns de inculpaţi.
Inculpatul V.Z. i-a aplicat părţii vătămate C.M. o lovitură cu ranga în spate.
Apoi, inculpatul C.F. i-a aplicat aceleiaşi părţi vătămate care era căzută în genunchi o lovitură cu bâta în cap.
Urmare acestei lovituri, partea vătămată a căzut la pământ plin de sânge.
În ajutorul părţii vătămate C.M. au ieşit la şosea tatăl acesteia (C.I.) şi martorii C.T. şi C.L.
De asemenea, au ieşit pe şosea şi partea vătămată F.I., în ajutorul fiilor săi (F.C. şi F.M.).
Inculpatul C.F. a lovit-o cu o bâtă în cap şi pe partea vătămată F.I., apoi împreună cu martorul P.I. şi inculpatul V.Z. s-au retras în locuinţa acestuia.
Întrucât în urma loviturilor părţile vătămate C.M. şi F.I. erau într-o stare gravă, C.I., F.M. şi F.C. au intrat în curtea inculpatului V.Z. pentru a-l prinde şi bate.
Pentru a nu fi prinşi, cei doi inculpaţi şi martorul P.I. au fugit prin grădină trecând apa râului Bârlad şi astfel au scăpat.
Partea vătămată C.M. a fost internată la Spitalul Judeţean Galaţi, unde în urma examinării medico-legale s-a concluzionat că leziunile cauzate de inculpatul C.F., au necesitat pentru vindecare 45 – 50 zile de îngrijiri medicale, iar după intervenţia chirurgicală, a rămas cu lipsă de substanţă osoasă craniană, ceea ce constituie infirmitate fizică permanentă.
Partea vătămată F.I. a fost internată la Spitalul Judeţean Galaţi, secţia Neurochirurgie cu diagnosticul plagă occipitală dreaptă şi leziunile ce i-au fost cauzate, au necesitat pentru vindecare 6 – 7 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii C.F. şi V.Z.
Prin apelul declarat, parchetul a criticat soluţia pronunţată ca netemeinică în raport de inculpatul C.F., întrucât din examinarea fişei de cazier judiciar rezultă, că acesta, se află în stare de recidivă postexecutorie, iar aplicarea unei pedepse cu 4 luni închisoare, peste minimul special pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe, este nejustificat de blândă, fiind încălcate în mod flagrant dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.Z., parchetul a criticat sentinţa ca nelegală întrucât acest inculpat a comis infracţiunea de lovire şi alte violenţe în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Dezvoltând acest motiv de apel, a învederat că prin sentinţa penală nr. 508 din 15 iulie 1996 a Judecătoriei Tecuci, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 181 C. pen., pedeapsă executată în perioada 8 ianuarie 1997 – 27 iulie 1997, liberându-se condiţionat cu un rest de 254 zile.
Inculpatul a comis infracţiunea de lovire la 12 noiembrie 2000 şi pe cale de consecinţă trebuia să reţină dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi în rejudecare să se dispună conform cu cele menţionate.
Inculpaţii C.F. şi V.Z. au criticat hotărârea, întrucât, consideră că nu se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia penală nr. 498 din 24 septembrie 2002 a admis apelul declarat de parchet numai cu privire la inculpatul V.Z.
A desfiinţat în parte sentinţa atacată şi în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., şi l-a condamnat pe inculpatul V.Z. la 5 luni închisoare.
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 61 alin. (2) C. pen. şi art. 631 C. pen.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.
A reţinut instanţa de apel că, instanţa de fond pe baza unei analize juste şi complete a probatoriilor administrate, a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, dând totodată faptelor comise încadrarea juridică în concordanţă cu textele incidente.
Din declaraţiile martorilor C.G., F.C., F.M. şi P.I., procesele verbale de confruntare, actele medicale şi declaraţiile părţilor vătămate, rezultă fără putinţă de tăgadă vinovăţia celor doi inculpaţi.
În mod corect prima instanţă a înlăturat ca nesincere declaraţiile inculpaţilor date în faza de judecată, apreciind că nu conferă aprioric un mai mare credit faţă de cele date organelor de urmărire penală.
Pedepsele aplicate inculpatului C.F. de 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi de 5 luni închisoare pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi respectiv art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), ca şi pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare, au fost judicios stabilite şi în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât nu se impune majorarea acestora cum a solicitat parchetul.
Este întemeiată însă critica parchetului cu privire la nereţinerea stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în sarcina inculpatului V.Z.
Prin sentinţa penală nr. 508 din 15 iulie 1996 pronunţată de Judecătoria Tecuci, inculpatul V.Z. a fost condamnat la o pedeapsă de un an şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 C. pen.
Din această pedeapsă inculpatul s-a liberat condiţionat la data de 27 iulie 1997 cu un rest rămas neexecutat de 254 zile.
Cum inculpatul V.Z. a comis fapta din prezenta cauză la data de 12 noiembrie 2000 şi nici nu a intervenit reabilitarea judecătorească, greşit prima instanţă nu a făcut aplicarea dispoziţiilor referitoare la starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul V.Z.
Parchetul a criticat Decizia numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C.F. şi a solicitat majorarea acestora.
Inculpatul V.Z. nu a motivat recursul.
Examinând recursurile declarate, se constată următoarele:
Situaţia de fapt a fost corect reţinută, în cauză, încadrările juridice date faptelor sunt legale iar vinovăţia inculpaţilor rezultă neîndoielnic din actele dosarului.
În legătură cu pedepsele aplicate inculpatului C.F., pericolul social sporit al infracţiunii de tentativă la omor, consecinţele produse părţii vătămate, împrejurarea că este recidivist şi a avut o poziţie oscilantă pe parcursul procesului penal, impune un tratament sancţionator mai sever.
În conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul parchetului şi a majora pedeapsa pentru tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., pentru inculpatul C.F. conform dispozitivului prezentei decizii.
Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive.
În legătură cu recursul declarat de inculpatul V.Z., urmează a constata că este tardiv.
Conform dovezii din dosarul instanţei de apel, dispozitivul deciziei penale nr. 498 din 24 septembrie 2002 i-a fost comunicat inculpatului V.Z. la data de 27 septembrie 2002, de primirea dovezii de comunicare semnând fratele inculpatului.
Inculpatul a declarat recurs la data de 9 octombrie 2002, cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 3853 C. proc. pen.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul V.Z.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 498 din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpaţii V.Z. şi C.F.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 115 din 15 martie 2002 a Tribunalului Galaţi numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C.F.
Înlătură sporul de două luni închisoare şi dispoziţiile art. 34 lit. b) C.pen.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului C.F., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., de la 5 ani şi 4 luni închisoare la 7 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C.pen., inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani închisoare la care se adaugă sporul de două luni închisoare, inculpatul C.F., urmând să execute pedeapsa de 7 ani şi 2 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 2 aprilie 2001 la 18 martie 2003.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul V.Z.
Obligă recurentul inculpat V.Z. să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru avocatul din oficiu al intimatului inculpat C.F., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1342/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1344/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
