CSJ. Decizia nr. 1381/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1381/2003
Dosar nr. 2123/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 239 din 29 iunie 1998, i-a condamnat pe inculpaţii:
1. M.R. la 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de iniţiere, organizare sau constituire, pe teritoriul României, a unor structuri informative, care pot aduce atingere siguranţei naţionale, precum şi culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională, cu aplicarea art. 71 C. pen.;
2. I.D. la:
a) un an închisoare, pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);
b) un an închisoare, pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP);
c) un an închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., pedepse graţiate prin efectul art. 1 şi art. 10 din Legea nr. 137/1997;
d) 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de aderare la structuri informative care pot aduce atingere siguranţei naţionale, constituite pe teritoriul României, precum şi culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 71 C. pen.;
3. P.V.L. la:
a) un an închisoare, pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP);
b) un an închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., pedepse graţiate prin efectul Legii nr. 137/1997;
c) 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de aderare la structuri informative care pot aduce atingere siguranţei naţionale, constituite pe teritoriul României, precum şi culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret, prin orice mijloace, în afara cadrului legal, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 71 C. pen.;
4. M.A. la 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de aderare la structuri informative care pot aduce atingere siguranţei naţionale, constituite pe teritoriul României, precum şi culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 71 C. pen.;
5. P.C.D. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de sprijinire a unei structuri informative care poate aduce atingere siguranţei naţionale, constituită pe teritoriul României, precum şi culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial prin orice mijloace, în afara cadrului legal, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 19/1991, cu suspendarea executării pedepsei, în condiţiile art. 81 şi art. 82 C. pen.
În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a fost menţinută obligarea inculpatelor de a nu părăsi localitatea de domiciliu, până la rămânerea definitivă a sentinţei.
Conform art. 348 C. proc. pen., a fost anulat înscrisul falsificat de inculpata I.D.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. f) din acelaşi cod şi la art. 8 din Legea nr. 11/1991, a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpaţilor M.R., I.D., P.V.L. şi M.A., pentru infracţiunea de concurenţă neloială, prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, pentru lipsa plângerii prealabile.
Inculpatul M.R. a fost obligat la 4 milioane lei cheltuieli judiciare statului.
Inculpatele I.D., P.V.L., M.A. şi P.C.D. au fost obligate la câte 2 milioane lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, la sfârşitul anului 1955, a fost dată în exploatare Fabrica de A. Iaşi, unitate care, în anul 1990, în baza HG nr. 1200, a devenit SC A. SA Iaşi, agent economic al cărui capital social, în proporţie de 51%, aparţine statului român, fiind administrat de Direcţia Generală – Strategia Industriei Chimice şi Petrochimice din cadrul Ministerului Industriei şi Comerţului.
SC A. SA Iaşi este singura din ţară care produce medicamente şi vitamine obţinute prin biosinteză. De aceea, societatea este considerată obiectiv strategic pentru economia naţională şi starea de sănătate a populaţiei.
În incinta SC A. SA Iaşi funcţionează filiala Iaşi a Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Chimico - Farmaceutică (I.N.C.D.C.F.) Bucureşti, institut care are în obiectul de activitate, realizarea de programe de cercetare-dezvoltare în domeniul biotehnologiilor pentru obţinerea antibioticelor şi vitaminelor, beneficiar principal fiind SC A. SA Iaşi.
Anterior anului 1990, Fabrica de A. Iaşi a fost beneficiarul unor lucrări de cercetare în domeniul biosintezei antibioticelor: Eritromicină, Penicilină, Nistatină, Streptomicină şi a Vitaminelor B. 2 şi B. 12.
Colaborarea dintre cele două unităţi de cercetare şi producţie s-a concretizat în obţinerea unor tehnologii competitive, adaptate condiţiilor existente în ţara noastră, rezultatele obţinute fiind catalogate secrete de serviciu, atât în cadrul filialei Iaşi a I.N.C.D.C.F., cât şi în cadrul Fabricii S.C. A.
Rezultatele cercetării au caracter aplicativ şi de importanţă economică, iar informaţiile şi documentaţiile obţinute în procesele experimentale, atât la scară de laborator, pilot, cât şi la scară industrială, până la obţinerea brevetului, au caracter secret, iar în cazul în care cercetarea nu face obiectul unui brevet, rămân cu caracter confidenţial, până la omologarea tehnologiei.
Activitatea de cercetare biotehnologică, desfăşurată de filiala Iaşi a I.N.C.D.C.F. pentru obţinerea Penicilinei G., Eritromicinei, Nistatinei, Streptomicinei, Cefalosporinei, a Vitaminelor B. 2 şi B. 12 au avut caracter aplicativ, vizându-se, în special, obţinerea unor tehnologii noi.
Colaborarea dintre cele două unităţi, în ceea ce priveşte documentaţiile tehnice aferente, regulamentele de fabricaţie, rezultatele obţinute, erau secrete de serviciu, ca şi datele privind mijloacele şi aparatura folosită.
În procesul obţinerii medicamentelor şi vitaminelor, prin biosinteză, numai principiile (tehnică de lucru, metode de analiză) nu au caracter secret, putând fi prezentate în lucrări de specialitate.
Datele care se obţin din cercetări, regulamentul de fabricaţie, tehnologia fazelor, sunt secrete de serviciu.
Pentru obţinerea medicamentelor şi vitaminelor, pe bază de biosinteză, producătorul trebuie să dispună de material biologic (tulpină de microorganisme industriale), de tehnologie aferentă, de asistenţă tehnică adecvată, de utilaje, aparatură, de materiile prime şi auxiliare necesare.
Procesul se desfăşoară în etape: laborator, pilot, industrial, etape în care, din tulpină, se obţine liofilizatul, conservarea acesteia, filtrarea, extracţia.
Până în anul 1991, SC A. SA Iaşi a produs medicamente pe bază de biosinteză, folosind tulpini a căror tehnologie de implementare a fost stabilită în baza unor contracte de colaborare cu I.N.C.D.C.F. Iaşi.
Preocupată de obţinerea unor noi tulpini, în toamna anului 1991, conducerea SC A. SA Iaşi, reprezentată de M.V. şi I.S., au luat legătura cu reprezentanţii firmei B.M. din Italia, reprezentanţi printre care se afla şi inculpatul M.R., administrator delegat.
La 23 noiembrie 1991, a fost încheiat un contract de cooperare între B.M. şi SC A. SA Iaşi, contract semnat de M.R. pentru italieni şi C.M. (director tehnic), U.I. (director economic) şi I.S. (inginer) pentru români.
Obiectul contractului era obţinerea de către SC A. SA Iaşi a tulpinii necesară producerii Eritromicinei.
Potrivit contractului, italienii puneau la dispoziţia românilor tulpina, tehnologia, asistenţa tehnică şi asigurau pregătirea specialiştilor români în Italia.
Plata, în valoare de 394.000 dolari, urma să se facă periodic, începând cu predarea tulpinii şi a documentaţiei şi continuând cu derularea procesului tehnologic, în raport de rezultatele obţinute.
Această plată putea fi făcută, în proporţie de 50%, în substanţe Antibiotice, la un preţ care nu putea fi mai mare ca acela al pieţii.
Contractul prevedea (art. 1) că asistenţa tehnică include toate acţiunile necesare stabilizării şi îmbunătăţirii tehnologiei.
Prin art. 4 din contract, SC A. SA Iaşi se obliga să ţină un registru în care să consemneze, cu acurateţe, parametrii instalaţiei pilot şi la scară industrială, consemnări care să fie puse la dispoziţia părţii italiene.
Din clauzele contractului reiese că rezultatele obţinute, modificările, adaptările, tot ceea ce ţine de implementarea know-how – ului au caracter de secret faţă de terţi.
În perioada 1992 – 1994, SC A. SA Iaşi şi B.M. au încheiat şi alte contracte, pentru obţinerea Penicilinei, Streptomicinei, Vitaminei B. 12 şi Clortetraciclinei.
Tot în perioada septembrie 1992 – iulie 1994, în realizarea clauzei privind specializarea personalului, au plecat, în Italia, V.C. (şef secţie), D.I. şi A.M. (biolog), V.L.P. (inginer chimist), pentru implementarea tulpinei de Eritromicină, I.P. (şef secţie), C.G. (biolog), pentru tulpina producătoare de vitamina B. 12, C.P. (şef secţie), C.S. şi D.P. (biologi), pentru tulpina de Penicilină, A.C. (şef secţie), A.M. şi C.B., pentru tulpina de Streptomicină.
În toate cazurile, deplasările pentru specializare au privit personalul de la SC A. SA Iaşi care, anterior, lucrase tulpini producătoare de medicamente, pentru care se urmărea obţinerea unei noi tehnologii pe tulpinile oferite de italieni şi se făceau (deplasările) după ce specialiştii de la SC A. SA Iaşi obţineau, pe diferite faze, rezultate cu tulpina italienilor.
De asemenea, la unele deplasări, specialiştii români au avut, asupra lor, material biologic şi materii auxiliare, obţinute în cadrul SC A. SA Iaşi, precum şi documentaţia aferentă obţinută din încercările de implementare a tehnologiei oferită de partea italiană.
Reţetele de fabricaţie întocmite la SC A. SA Iaşi de specialiştii români, materialul biologic obţinut de aceştia şi diverse materii prime au fost luate de persoanele care s-au deplasat în Italia, cu avizul conducerii societăţii, mostrele fiind necesare efectuării unor experimente.
Din rapoartele de activitate întocmite de conducătorii delegaţiilor, coroborate cu declaraţiile date de V.C., C.S., C.B., C.P. şi C.G., rezultă că B.M. avea puţini specialişti în domeniul biotehnologiei. De asemenea, avea dotare numai pentru faza de laborator şi pilot. Nu avea condiţii pentru aplicarea tehnologiilor pe bază industrială. Într-un cuvânt, activitatea acestei firme se baza, în general, pe colaboratorii externi.
Nici un raport nu consemnează participarea concretă a părţii italiene la lucrările de verificare a potenţialului tulpinilor, rezultatele obţinute fiind rodul muncii specialiştilor români.
În perioada 1992 – 1994, este semnalată prezenţa inculpatului M.R. la sediul SC A. SA Iaşi, pentru colaborare, asistenţă tehnică, încheiere de contracte, în unele cazuri, fiind însoţit de alţi italieni.
În această perioadă de cooperare, M.R. a cunoscut nivelul de pregătire al specialiştilor români, nivel pe care l-a apreciat. A cunoscut, de asemenea, dotările existente la SC A. SA Iaşi şi condiţiile socio-economice din România.
Din anul 1992, M.R. nu a mai fost administrator la B.M.. Totuşi, el a continuat să colaboreze cu SC A. SA Iaşi, semnând contracte de cooperare (pentru Streptomicină, Vitamina B. 12), protocoale, anexe la contracte, corespondenţa dintre B.M. şi SC A. SA Iaşi.
La 31 martie 1994, din B.M. se desprinde B.L. SRL, societate administrată de M.R. (administrator general).
Până la această dată când, pretinde M.R., el a acordat asistenţă tehnică în calitate de responsabil cu o parte din tehnologiile oferite de B.M., SC A. SA Iaşi finalizează numai contractul pentru obţinerea Eritromicinei, celelalte contracte fiind în curs de derulare.
De la 31 martie 1994, M.R. şi B.L. devin terţi faţă de contractele de cooperare aflate în derulare, încheiate de B.M. cu SC A. SA Iaşi.
Cu acordul tacit al SC A. SA Iaşi, M.R. a continuat să se intereseze de derularea contractelor de colaborare şi prin B.L. să acorde asistenţă tehnică societăţii SC A. SA Iaşi.
Realizând că în România există posibilitatea de a obţine profituri din valorificarea pregătirii specialiştilor români şi a capacităţii de producţie a SC A. SA Iaşi, în anul 1994, M.R. a propus înfiinţarea, în Iaşi, a unei societăţi cu obiect de activitate dezvoltarea tehnologiei de obţinere a microorganismelor industriale producătoare de medicamente.
Având încredere în inculpata I.D., M.R. a desemnat-o să se ocupe de constituirea societăţii.
Astfel, la 11 octombrie 1994, a fost autorizată SC M. SA Iaşi, societate cu capital mixt: 51% deţinând B.L., restul persoane fizice şi juridice române.
SC M. a fost înmatriculată la 31 octombrie 1994, având un vast obiect de activitate: producţie, comerţ, servicii şi „fabricarea altor produse chimice (culturi pentru creşterea microorganismelor)".
Iniţial, SC M. a avut sediul în incinta SC A. SA Iaşi.
În realitate, noua societate şi-a orientat activitatea spre interese dictate de M.R., respectiv, întreţinerea materialului biologic oferit de el, elaborarea de tehnologii şi acordarea de asistenţă tehnică, dar şi spre alte activităţi, care aveau ca scop obţinerea de informaţii despre tehnologii, reţete de fabricaţie folosite la SC A. SA Iaşi ori la alte unităţi din străinătate.
Preşedintele Consiliului de administraţie al noii societăţi a fost numit M.R.. I.D. a fost numită responsabil de laborator.
Pentru a-şi realiza obiectivul propus (obţinerea de informaţii legate de producerea medicamentelor şi un personal calificat pentru acordarea asistenţei tehnice), M.R. prin B.L., societate care era principalul partener al M. şi, în acelaşi timp, acţionar majoritar a încheiat cu o societate ieşeană, o serie de contracte numite de cooperare, prin care B.L. vinde tulpină şi tehnologie producătoare de medicamente, iar M. asigură multiplicarea, întreţinerea şi asistenţa tehnică.
Un astfel de contract a fost încheiat între cele două unităţi economice, la 29 decembrie 1995, pentru microorganismul producător de Nistatină.
Anterior începerii acestei activităţi de cooperare, la cererea lui M.R. sunt transferate, la M., inculpatele I.D., P.V.L., M.A. şi martora G.C., despre care italianul ştia că sunt bine pregătite în domeniul biotehnologiei şi că deţin date despre anumite tehnologii de obţinere, prin biosinteză, a medicamentelor.
Potrivit normei interne întocmită în aplicarea Legii nr. 23/1971, aprobată de conducerea SC A. SA Iaşi, „normele de consum pentru produse speciale, regulamentele de fabricaţie, îmbunătăţirile tehnologice aduse instalaţiilor din sectorul special, constituie secrete de stat."
În procesele-verbale de predare a gestiunii, G.C., I.D. şi M.A. s-au angajat, conform Legii nr. 23/1971, să nu difuzeze, să nu folosească în lucrările pe care le vor efectua, pentru alte societăţi din acelaşi domeniu, documentaţiile tehnice şi cunoştinţele confidenţiale proprietatea SC A. SA Iaşi.
Fără avizul Ministerului Sănătăţii şi licenţa de import, SC M. SA a început să desfăşoare o activitate în domeniul circulaţiei microorganismelor producătoare de medicamente şi a tehnologiilor aferente.
Concret: după ce B.L., respectiv, M.R., încheia contracte de vânzare a unor tulpini şi a tehnologiei aferente unor firme din alte ţări, M. urma să acorde prin personalul specializat asistenţă tehnică de implementare a tehnologiilor, să ofere material biologic sub formă de liofilizate sau slanturi, iar în unele cazuri, să ofere şi tehnologie şi reţete de fabricaţie.
O astfel de activitate a desfăşurat M. pentru firme din Indonezia, Slovenia, Germania, dar şi pentru SC A. SA Iaşi.
La 10 august 1995, SC M. SRL încheie un contract de cooperare similar cu cele încheiate de B.M. cu SC A. Iaşi, pentru tulpina şi tehnologia de obţinere a Nistatinei, contract încheiat, fără a avea această calitate, de inculpata I.D. şi M.V.
La acea dată, M. nu deţinea tulpina producătoare de Nistatină, tulpină care a fost achiziţionată la 29 decembrie 1995, în baza unui contract încheiat cu B.L. SRL.
Conform contractului încheiat de M. (I.D., P.V.L. şi M.A.) şi SC A. SA Iaşi, a avut loc un schimb permanent de informaţii, în special în legătură cu prelucrarea tulpinii, faza de laborator.
Din partea SC A. SA Iaşi, informaţiile legate de implementarea tulpinii producătoare de Nistatină erau furnizate de inculpata P.C.D. (biolog), desemnată să stabilească reţeta de lucru, faza de laborator.
Anterior, P.C.D. lucrase la obţinerea Nistatinei, folosind o altă tulpină.
B.L. nu era parte contractuală. Totuşi, reţetele, adaptările la utilaje şi materii prime, parametrii de lucru, experimentele de la SC A. SA Iaşi i-au fost transmise, prin inculpata P.C., inculpatelor I.D., M.A. şi P.V.L., care le comunicau inculpatului M.R.
Pe această filieră, datele cu caracter secret ori confidenţial, obţinute în procesul de implementare a tehnologiei de Nistatină, erau stocate de B.L.
Din momentul procesului de implementare a tehnologiei de Nistatină (februarie 1995), proces concomitent cu producerea Nistatinei de către SC A. SA Iaşi, pe baza tehnologiei şi tulpinelor oferite de B.M. direct sau prin interpuşi, între inculpaţi a avut loc o vastă activitate de informaţii, predări şi primiri de înscrisuri, material biologic producător de diverse materii prime, activitate care s-a desfăşurat, de cele mai multe ori, la cererea sau cu ştiinţa conducerii SC A. SA Iaşi, în special a martorilor M.V. şi C.M.
Procesul de obţinere a Nistatinei, cu tulpina oferită de SC M., s-a derulat pe o perioadă îndelungată, rezultatele minime prevăzute în contract, obţinându-se la începutul anului 1997, în mare parte, cu contribuţia specialiştilor de la SC A. SA Iaşi, în mod deosebit, a inculpatei P.C., care s-a ocupat de elaborarea reţetei de fabricaţie, a folosit, deşi nu avea voie, elemente de tehnologie specifice tulpinii aflate în proprietatea SC A. SA Iaşi, le-a ajutat pe celelalte inculpate să completeze tehnologia de obţinere a Nistatinei cu tulpina oferită de M.R., prin SC M., societăţii A. SA Iaşi.
Inculpatele I.D. şi P.C.D. au schimbat informaţii privind desfăşurarea procesului de implementare a tehnologiei Nistatinei, modificările aduse reţetei de fabricaţie fiind comunicate şi lui M.R.
I.D. i-a comunicat lui M.R. şi informaţii şi materiale biologic înalt productiv.
Astfel, la 10 octombrie 1996, în holul Hotelului U. din Iaşi, inculpata I.D. i-a predat lui M.R. un pachet cu 12 lamele cu teren vegetativ, rezultat al experimentărilor de laborator, realizate pe microorganisme producător de Nistatină, obţinut la SC A. SA Iaşi, pregătit pentru implementare, faza industrială.
De asemenea, i-a înmânat 7 liofilizate (fiole cu material biologic conservat), conţinând culturi cu microorganisme industriale producătoare de Vitamina B. 12, Daunomicină, Nistatină, Acid hialuronic.
Pentru a fi scoase din ţară, s-a folosit un înscris eliberat de SC A. SA Iaşi, în care se arată că sunt „mostre fără valoare."
La trecerea frontierei, M.R. nu a făcut declaraţie vamală.
Astfel, au fost scoase din ţară culturi de microorganisme, fără acte însoţitoare.
La 19 noiembrie 1997, inculpata I.D. a discutat, telefonic, cu inculpatul M.R., care i-a cerut să facă un raport scris şi să pregătească material biologic, pentru ca, până la 25 noiembrie, să fie totul gata, în vederea experimentării în Ungaria a tehnologiei de obţinere a Nistatinei, acţiune ce stătea la baza încheierii unui contract cu o firmă germană.
În perioada 19 noiembrie – 3 decembrie 1996, cu ajutorul inculpatei P.C.D., celelalte trei inculpate au pregătit materialul biologic, au pus la punct tehnologia de obţinere a Nistatinei, au pregătit materialul biologic necesar obţinerii Vitaminei B. 2, Lavostatinei, Ciclosporinei şi Acidului Lisergic, materii prime folosite în cadrul proceselor tehnologice, parte din ele oferite de P.C.
La 3 decembrie 1996, în timp ce se deplasau spre Ungaria, conform înţelegerii cu M.R., inculpatele I.D. şi P.V. au încercat să scoată din ţară material biologic de natura celui enumerat mai sus, materii prime şi documentaţie tehnologică aferentă pentru obţinerea Nistatinei şi înscrisuri întocmite cu ocazia stabilirii reţetei de obţinere a Nistatinei, la SC A. SA Iaşi.
La Vama Borş, însă, nu au prezentat documente justificative care să permită scoaterea din România a acestor materiale.
Inculpatele au prezentat doar o adresă cu antetul SC M. SA Iaşi, în care se preciza că transportau material pentru uz de laborator (mostre materii prime), sub formă conservată, care nu prezintă pericol de toxicitate şi sunt fără valoare economică.
Aceste materiale au fost reţinute în vamă.
În aceeaşi zi, inculpata I.D. a luat legătura prin intermediul inculpatei M.A. cu M.R., care le-a cerut să-şi continue deplasarea în Ungaria, întrucât iniţiase un nou plan care să permită finalizarea tranzacţiei cu firma germană, la filiala acesteia din Budapesta.
Inculpata M.A. a cerut inculpatei P.C. să-i procure material biologic, ascunzându-i, însă, că materialul urma să fie trimis în Ungaria. A motivat că slanturile sunt necesare pentru stabilirea parametrilor în laboratorul M.. Astfel, a intrat în posesia a şase slanturi de Nistatină.
Coletul, pregătit de inculpata M.A., conţinea liofilizate producătoare de Nistatină, oferite de inculpata P.C.
Acest colet a fost completat cu o eprubetă conţinând Nistatină obţinută, în faza industrială, la SC A. SA Iaşi, cu tulpină şi documentaţie, proprietatea acestei societăţi.
La 4 decembrie 1996, inculpata M.A. s-a deplasat la Bucureşti, unde s-a întâlnit cu M.R., care a luat un singur slant, două fiole liofilizate şi documentaţia tehnologică.
Celelalte materiale, necesare experimentului, urmau să fie trimise prin D.H.L.
În trei săptămâni, I.D. şi P.C. au finalizat, pentru firma germană, experimentul pentru obţinerea Nistatinei.
După întoarcerea din Ungaria, I.D. şi P.C. au continuat schimbul de informaţii cu P.D., motivând în condiţiile în care conducerea SC A. SA Iaşi nu cunoştea scopul deplasării lor în Ungaria, că au adus un nou model de şarjă, de la o firmă producătoare de Nistatină din Germania.
După înfiinţarea SC M., activitatea inculpaţilor M.R., I.D., P.C. şi M.A. a cuprins şi alte acţiuni care aveau scopul obţinerii de tulpini şi tehnologiei producătoare de medicamente, reţete de fabricaţie, materii, atragerea de persoane calificate de la SC A. SA Iaşi.
În realitate, scopul lui M.R. nu era să colaboreze (coopereze) cu SC A. SA Iaşi, în spiritul clauzelor contractuale, ci să culeagă informaţii cu caracter secret, din domeniul producţiei de medicamente, prin biosinteză, respectiv, a unor antibiotice şi vitamine, scop pe care l-a îndeplinit în timpul încheierii şi derulării contractelor dintre B.M. şi SC A. SA Iaşi.
Ulterior, M.R. a desfăşurat o activitate de iniţiere a unor structuri informative, care putea aduce atingere siguranţei naţionale, grupare la care au aderat inculpatele I.D., M.A. şi P.V.L., sprijinite de inculpata P.C.D.
Caracterul ilicit al acestei activităţi se reflectă în: inexistenţa licenţelor de import-export de materiale biologic, prezentarea la punctele de trecere a frontierei de documente în care nu era specificat conţinutul materialelor, funcţionarea SC M. fără avizele necesare etc.
Inculpatul M.R. se afla în posesia unor tulpini producătoare de medicamente prin biosinteză, tulpini al căror potenţial nu-l cunoştea şi a unor părţi din tehnologia aferentă, „elemente de tehnologii" cum au denumit martorii documentaţia pe care acesta o înmâna odată cu tulpinile.
Pe lângă culegerea şi transmiterea de date cu caracter secret din domeniul producerii de medicamente şi vitamine, pe bază de biosinteză, structura informativă urmărea folosirea potenţialului material şi uman de care dispunea SC A. SA Iaşi şi, în perspectivă, obţinerea controlului asupra acestei societăţi.
Sunt necontestate: contractele de colaborare, constituirea SC M. SA, predarea unor tulpini pentru stabilirea potenţialului lor la I.N.C.D.C.F., transferul de material biologic fără forme legale.
Astfel, inculpatul M.R. este condamnat pentru că, în perioada 1992 – 1997, a cules şi transmis date cu caracter secret şi confidenţial, obţinute de la SC A. SA Iaşi şi I.N.C.D.F. Iaşi, în procesul de obţinere a unor medicamente prin biosinteză industrială, date culese în afara cadrului legal şi a însoţit această activitate cu aceea de circulaţie, nelegală, de material biologic (culturi de microorganisme) necesar valorificării informaţiilor cu caracter secret şi pentru că a iniţiat şi organizat, în România, o structură informativă, în acelaşi scop, structură ce a funcţionat pe lângă o societate comercială şi care putea aduce atingere siguranţei naţionale.
Inculpatele I.D., P.V.L. şi M.A. sunt condamnate pentru că, la sfârşitul anului 1994, au aderat la structura informativă iniţiată şi organizată de M.R., sub acoperirea SC M. SA, în scopul culegerii şi transmiterii de documentaţie tehnică cu caracter secret sau confidenţial, proprietatea SC A. SA Iaşi, activitate însoţită de circulaţia nelegală a materialului biologic necesar valorificării datelor şi informaţiilor cu caracter secret.
Inculpata P.C.D. este condamnată pentru că, în calitate de biolog la SC A. SA Iaşi, a sprijinit structura informativă, iniţiată şi organizată de M.R., transmiţând material biologic şi documentaţie aferentă, cu caracter secret ori confidenţial, din domeniul procesului de obţinere a medicamentelor prin biosinteză, proprietatea SC A. SA Iaşi.
Inculpatele I.D. şi P.V.L. sunt condamnate şi pentru că, la 3 decembrie 1996, au făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului, la vamă, unde aveau asupra lor material biologic, care, la data respectivă nu era admis la export şi au declarat că au mostre de materii prime pentru uz de laborator.
Inculpata I.D. este condamnată şi pentru că, în calitate de biolog, cu prilejul întocmirii înscrisului prezentat organelor vamale, nu a inserat denumirea culturilor de microorganisme (59 liofilizate şi slanturi), materiale prohibite exportului, pe care intenţiona să le transporte în Ungaria.
Inculpatele I.D. şi P.V.L. sunt condamnate şi pentru că au prezentat organelor vamale documentul fals, sus-menţionat, cunoscând că el este fals, în scopul scoaterii din ţară a culturilor de microorganisme.
Cât priveşte infracţiunea de concurenţă neloială, prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor M.R., I.D., P.V.L. şi M.A., în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., procesul a fost încetat, cu motivarea că rezumata parte vătămată SC A. SA Iaşi nu a formulat plângere prealabilă, cum cere art. 8 din lege, încât, conform art. 346 alin. (4) C. proc. pen., latura civilă a cauzei nu a fost soluţionată.
Inculpaţii au declarat apel, susţinând că:
1. expertiza genetică neadmisă de instanţă, ar fi scos la iveală adevărul tehnic, pur ştiinţific, că potenţialul genetic nu poate fi declarat la întâmplare, deoarece este înscris în codul genetic al tulpinii respective, iar acest potenţial poate fi pus în valoare în funcţie de condiţiile tehnice locale;
2. în mod eronat, instanţa consideră că datele tehnice provenite din implementarea tulpinilor italiene la SC A. SA Iaşi sunt secrete: datele izvorâte din implementarea noilor tehnologii nu pot fi secrete pentru cei doi parteneri, proprietar şi beneficiar, cum confirmă, oficial şi SC A. SA Iaşi şi martorii;
3. instanţa admite ipoteza acuzării, că procesul de adaptare a acestor tehnologii, la condiţiile locale, reprezintă o îmbunătăţire a acestora, îmbunătăţire ce ar genera date şi informaţii noi, secrete pentru însuşi furnizorul acestor tehnologii, deşi, aşa cum arată expertiza tehnică, efectuată la cererea parchetului, pe perioada colaborării cu partea italiană, la nici un produs nu s-au atins valorile maxime garantate prin contract;
4. SC A. SA Iaşi şi martorii susţin că unei tulpini producătoare de medicamente nu i se pot aduce îmbunătăţiri decât prin inginerie genetică, lucru cunoscut de toţi specialiştii din domeniu din lume;
5. SC A. SA Iaşi confirmă că nu s-au făcut îmbunătăţiri genetice tulpinilor italiene, ci s-au efectuat numai adaptări la condiţiile locale şi lucrări curente care nu produc tulpini cu caractere genetice noi, lucru care ar fi fost confirmat de expertiza genetică;
6. expertiza efectuată de inginera C.I. confirmă că „parametrii obţinuţi cu tulpina părţii italiene sunt net superiori celor obţinuţi cu tulpina veche, proprietatea SC A. SA Iaşi";
7. fiolele găsite la percheziţia de la SC M. nu aparţin societăţii A. SA Iaşi, cum confirmă expertul inginer C.I.;
8. este bizară învinuirea că scopul ascuns al părţii italiene era dobândirea pe căi nelegale, de la SC A. SA Iaşi, a unor culturi de microorganisme neperformante şi a unor reţete de fabricaţie cu productivitate scăzută;
9. din vânzarea produselor achiziţionate în temeiul acestor contracte, SC A. SA Iaşi a obţinut venituri de peste 70 milioane dolari, cum relevă raportul Curţii de conturi;
10. dacă respectivele contracte au adus beneficii societăţii A. SA Iaşi, dacă însăşi conducerea acestei societăţi nu are vreo vină pentru încheierea şi derularea acestor contracte cu italienii, de ce să răspundă inculpatele, simple executate ale clauzelor contractuale, care nu au făcut decât să se conformeze dispoziţiilor conducerii societăţii ?;
11. instanţa motivează că „tulpinile de microorganisme vândute de italieni românilor nu aveau potenţial cunoscut." În realitate, tulpinile vândute de partea italiană aveau un potenţial cunoscut, respectivele tulpini fiind rodul muncii ştiinţifice, de creaţie a specialiştilor de la B.M.;
12. potenţialul unei tulpini reprezintă un parametru de productivitate înscris în codul genetic al tulpinii şi el constituie o certitudine pentru specialiştii care au operat asupra acestei structuri biologice, fundamentale, tocmai pentru a o modifica, în vederea sporirii potenţialului său productiv;
13. această realitate tehnică, de necontestat, a fost confirmată de toţi martorii specialişti de la SC A. SA Iaşi şi enunţată în adresa societăţii;
14. dacă tulpinile italiene nu ar fi avut potenţialul declarat, nu s-ar fi obţinut rezultatele contractuale estimate. Or, aceste rezultate scontate au fost obţinute. Acesta a fost motivul pentru care SC A. SA Iaşi a achiziţionat tulpinile respective;
15. în urma testelor de verificare efectuate la SC A. SA Iaşi pe diferite faze ale procesului tehnologic (laborator, pilot, industrial) s-a confirmat intervalul de productivitate declarat iniţial de partea italiană, realitate dovedită indubitabil de actele depuse de SC A. SA Iaşi: contractele pentru fiecare produs în parte şi certificatele de verificare;
16. astfel, valorile de productivitate prevăzute în contract au fost realizate pentru fiecare produs în parte: la Eritromicină, la Streptomicină, la Penicilină, la Vitamina B. 12 şi la Nistatină.
17. realizarea acestor valori contractuale a fost confirmată de expertiza tehnică, realizată la cererea parchetului, expertiză la care au participat întreaga conducere a SC A. SA Iaşi şi toţi şefii de secţii unde au fost lucrate tulpinile italiene, grupul de specialişti fiind coordonat de inginer C.I., expert în biotehnologie, reprezentant al României la Federaţia Europeană de Biotehnologie;
18. susţinerea martorului T.D. biolog la I.N.C.D.C.F. că, tulpina de eritromicină nu avea un potenţial cunoscut, este neconformă cu realitatea, după cum rezultă din Amendamentul la contractul de eritromicină, în care se arată, clar, că potenţialul tulpinii este „mai mare de 7.200 UI / ml", ceea ce este confirmat prin Certificatul de verificare din 27 mai 1994;
19. instanţa motivează că tehnologia oferită de italieni a fost incompletă, iar pentru anumite faze ale procesului tehnologic, a lipsit în întregime. În realitate, potrivit art. 1 al fiecărui contract, partenerul italian s-a obligat ca, odată cu livrarea tulpinilor, să transfere beneficiarului român, know-how - ul necesar implementării cu tehnologia proprie a SC A. SA Iaşi, iar nu o tehnologie completă, aşa cum eronat, apreciază instanţa de apel. Astfel:
a) B.M. şi, ulterior, M. au oferit societăţii A. SA Iaşi, tulpina şi documentaţia tehnică aferentă, în care erau prevăzute reţetele de fabricaţie şi modul de operare pentru fazele de vegetativ şi de producţie;
b) SC A. SA Iaşi trebuia să pună în practică aceste cunoştinţe, adică să realizeze verificarea şi implementarea tulpinilor achiziţionate, cu ajutorul instalaţiilor proprii, faze la care să participe şi partea italiană, prin acordarea de asistenţă tehnică;
c) eronat, instanţa asimilează documentaţia necesară implementării unui produs cu tehnologia prin intermediul căreia se realizează această implementare, două noţiuni radical diferite, inconfundabile;
d) dacă SC A. SA Iaşi ar fi avut bani pentru a importa tehnologie performantă aşa cum lasă instanţa să se înţeleagă, ar fi renunţat, firesc, la dotările tehnologice învechite, cu care lucrează şi azi;
e) căutând soluţia mai ieftină, conducerea SC A. SA Iaşi a urmărit să achiziţioneze doar materia primă de bază (tulpinile) şi reţeta de fabricaţie a produsului finit (medicamentul), folosind, pentru aceasta, instalaţiile tehnologice de care dispunea;
f) SC A. SA Iaşi a depus documente din care rezultă că a achiziţionat din Italia, doar anumite instalaţii, aparatură şi materii prime, care îi erau absolut necesare şi nu le avea în dotare, implementarea know-how - lui italian realizându-se, în cea mai mare măsură, prin adaptarea propriilor instalaţii şi a materiilor prime autohtone la cerinţele prevăzute în documentaţia tehnică oferită de partenerul italian;
g) adaptarea tehnologică realizată la SC A. SA Iaşi, în urma implementării know-how - ului italian, a avut un caracter specific şi particular, reprezentând o modificare de proces şi de echipament, menită să creeze condiţiile tehnice adecvate obţinerii productivităţii estimate de partenerul italian;
h) modul în care s-a realizat această adaptare a fost clar explicată de către managerul general al SC A. SA Iaşi, inginerul V.M., care a declarat în instanţă că specializarea lucrătorilor de la SC A. SA Iaşi era necesară, întrucât „condiţiile de fază industrială, existente la această societate, difereau de cele cuprinse în tehnologii şi, atunci, era necesar ca materialul biologic obţinut în faza de laborator să fie prelucrat în faza pilot la B.M., pentru a testa potenţialul tulpinii; în baza observaţiilor obţinute în Italia, urma trecerea la faza industrială şi specialiştii făceau modificările şi adaptările necesare;
i) documentaţia referitoare la know-how - ul propriu-zis nu a fost incompletă, cum lasă instanţa să se înţeleagă; dimpotrivă, atât în actele depuse, cât şi din declaraţiile martorilor (V.M., M.C., S.I., I.P., N.B., C.P.), rezultă că era completă, „conţinând metode începând de la inocul şi până la extracţia produsului finit";
j) martorul D.T. declară că, din punctul său de vedere, tehnologia nu era completă, întrucât, chipurile, know-how - ul reprezenta „doar elemente de tehnologie". Instanţa dă dreptate acestui martor, deşi el nu este stăpânul absolut al adevărului şi nici personajul cheie al contractelor derulate de SC A. SA Iaşi, cu partenerul italian, încât „opinia" lui nu poate lega, definitiv, instanţa de această, singură, concluzie;
20. instanţa motivează că asistenţa tehnică promisă de partenerul italian a fost sporadică, iar în unele cazuri, nici nu a existat. În realitate, asistenţa tehnică necesară a fost acordată de către specialiştii partenerului italian ori de câte ori acest sprijin a fost solicitat de către SC A. SA Iaşi, aşa cum era prevăzut în clauzele contractuale, ea neavând un caracter „sporadic". Astfel:
a) potrivit clauzelor contractuale, asistenţa tehnică urma să fie acordată de fiecare dată când, ivindu-se probleme cu implementarea, SC A. SA Iaşi solicita concursul specialiştilor italieni. Aceştia s-au deplasat de mai multe ori în România, şederea lor fiind limitată în timp şi condiţionată de rezolvarea problemelor ivite;
b) această realitate este confirmată de către specialiştii români, de exemplu: biologul V.C., şef secţie eritromicină declară: „coordonator la B.M. era M.R., care a lucrat efectiv cu noi, iar în a doua perioadă a fost C.U., care a stat în permanenţă cu noi";
21. în cursul derulării contractelor au fost realizate doar adaptări şi modificări de suprafaţă ale tehnologiei existente, astfel încât, să devină posibilă implementarea tulpinilor cumpărate de la partenerul italian, iar nu îmbunătăţiri ale nivelului de productivitate a tulpinilor şi ale gradului de eficienţă a reţetelor de fabricaţie, asemenea îmbunătăţiri fiind imposibile cu dotarea tehnică existentă la SC A. SA Iaşi. Astfel:
a) cheia de boltă a acuzării însuşită şi validată de instanţă o constituie aşa-zisele „îmbunătăţiri", pe care specialiştii de la SC A. SA Iaşi le-ar fi adus tulpinilor şi reţetelor de fabricaţie italiene, ceea ce presupune o activitate de creaţie originală, de ale cărei rezultate să devină interesat tocmai deţinătorul produsului iniţial;
b) nu au existat, cu adevărat, informaţii valoroase, care să fi stârnit interesul partenerului italian. El nu a urmărit să dobândească date secrete de la SC A. SA Iaşi. Dacă ar fi aşa, partenerul italian nu ar fi putut intui performanţele ulterioare ale specialiştilor români; nu ar fi putut cunoaşte, cu anticipaţie de câţiva ani, că specialiştii români vor realiza „îmbunătăţiri" de o asemenea valoare, încât să merite asumarea riscului dobândirii lor ilicite;
c) dacă ar fi aşa cum se reţine în rechizitoriu şi în hotărârea instanţei, SC A. SA Iaşi nu ar fi avut nevoie să achiziţioneze, din Italia, tulpini performante proprii săi specialişti cu înaltă calificare putând să conceapă reţete originale de fabricaţie şi să îmbunătăţească vechile tulpini deţinute de societate;
d) realitatea este, că astfel de îmbunătăţiri nu s-au realizat, întrucât ele nu erau, obiectiv, posibile, astfel decât prin manipulări genetice asupra tulpinii de microorganisme, operaţiuni despre care nu putea fi vorba la SC A. SA, după cum declară biologii A.I., V.M., N.E. şi M.V.;
e) adresele, oficiale, trimise de SC A. SA Iaşi parchetului şi tribunalului, explică, pe larg, că asupra tulpinilor nu s-au făcut şi nici nu au existat posibilităţi tehnice să se facă modificări genetice, nici în fabrică şi nici la I.N.C.D.C.F.;
f) aceeaşi adresă, care exprimă poziţia oficială a SC A. SA Iaşi, menţionează că nici asupra know-how - ului italian nu s-au făcut nici un fel de îmbunătăţiri, ci doar s-a realizat implementarea produsului achiziţionat, prin adaptarea condiţiilor concrete de la SC A. SA Iaşi la cerinţele know-how - lui folosit drept etalon;
g) această modalitate de implementare a unui produs nou, cu ajutorul unei tehnologii depăşite, constituie o practică industrială curentă, din care nu se pot naşte informaţii noi;
h) expertiza tehnică confirmă că, în urma procesului de implementare-verificare a know-how - lui italian la SC A. SA Iaşi, nu au fost obţinute niveluri de productivitate superioare celor declarate iniţial în contract;
i) ca atare, nu există o confirmare oficială a pretinselor „îmbunătăţiri". Specialiştii care au lucrat, efectiv, la implementarea tulpinilor, declară instanţei că nu au avut nici o contribuţie originală la punerea în valoare a know-how - lui italian;
j) astfel, şeful de secţie (P.) declară: „nu s-au făcut îmbunătăţiri, ci doar adaptări la sugestia specialistului F.; tehnologia a fost adaptată de F. împreună cu noi; practic, noi nu am venit cu nici o îmbunătăţire la tehnologia părţii italiene";
k) martorul N.B., şef secţie Nistatină, declară, la rândul său: „s-au făcut adaptări, în special în reţete, la mediile de cultură care sunt foarte complexe";
l) faţă de asemenea martori, declaraţia martorei C.G., precum că ar fi stabilit reţete de fabricaţie proprii, apare ca nefondată;
m) însuşi faptul că nu a fost făcută responsabilă, conducerea SC A. SA Iaşi, pentru că ar fi achiziţionat tulpini aşa-zis neperformante şi tehnologii aşa-zis incomplete, care ar fi avut nevoie de îmbunătăţiri, reprezintă o dovadă, clară, că valorile cumpărate au fost performante şi nu existau nici un fel de îmbunătăţiri;
22. instanţa motivează că, pentru obţinerea Eritromicinei şi Streptomicinei, folosind tulpina şi tehnologia oferite de partea italiană, a fost necesară o colaborare a SC A. SA Iaşi cu I.N.C.D.C.F. Iaşi, ceea ce ar confirma teza „îmbunătăţirilor". În realitate:
a). I.N.C.D.C.F., instituţie separată, reprezentând un terţ în raport de relaţia contractuală stabilită de SC A. SA Iaşi şi B.M., nu avea nici un drept să primească ori să dispună de materiile prime oferite de partenerul italian societăţii ieşene;
b) potrivit clauzei contractuale nr. 2.1., societăţii N. SA Iaşi nu-i era îngăduită „revânzarea, concesionarea sau oferirea know-how - lui" transmis de partea italiană, nici unui terţ, chiar şi o instituţie cu care SC A. SA Iaşi avusese în timp o relaţie de colaborare;
c) SC A. SA Iaşi a ignorat această clauză, transmiţând tulpina şi know-how - ul de eritromicină, primite de la B.M., lui T.D. de la I.N.C.D.C.F. Şi în această situaţie, scopul pentru care SC A. SA (conducerea ei) a procedat la predarea către I
| ← CSJ. Decizia nr. 1373/2003. Penal. Conflict de competenta.... | CSJ. Decizia nr. 1382/2003. Penal → |
|---|
