CSJ. Decizia nr. 1382/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1382/2003
Dosar nr. 2217/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22 din 14 februarie 2002 a Tribunalului Braşov, au fost condamnaţi inculpaţii:
- C.A.G. şi
- Ţ.L.I. la câte 5 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 559 zile închisoare rămas neexecutat de inculpatul C.A.G. din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2253 din 26 octombrie 2000 a Judecătoriei Braşov şi de 10 luni închisoare rămas neexecutat de inculpatul Ţ.L.I. din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 188 din 4 august 1997 a Judecătoriei Braşov, resturi de pedeapsă pe care le-a contopit cu pedepsele aplicate în cauză, dispunând ca inculpaţii să execute câte 5 ani închisoare.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpaţilor, a dedus din pedepse durata arestării de la 23 august 2001, pentru inculpatul C.A.G. şi de la 22 august 2001, pentru inculpatul Ţ.L.I., la zi şi i-a obligat în solidar la 15.300.000 lei despăgubiri către partea civilă S.D.A. şi la câte 5.000.000 lei daune morale către părţile civile I.Şt. şi I.F., precum şi la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că inculpaţii, în seara zilei de 21 august 2002, au pătruns prin grilajul unei ferestre în vila din Predeal, proprietatea părţii civile S.D.A. care lipsea şi fiind alarmat de sistemul de protecţie, la rândul său a anunţat telefonic pe părţile vătămate I.Şt. şi I.F., administratorii imobilului, iar aceştia au intervenit de îndată, surprinzând pe inculpaţi în clădire.
Pentru a-şi asigura scăparea, inculpaţii le-au lovit în cap cu o sticlă plină cu vin şi respectiv, o lanternă, producându-le vătămări pentru vindecarea cărora părţile vătămate au avut nevoie de îngrijiri medicale, timp de 5 zile şi respectiv 11 zile, după care inculpaţii au fugit.
Prin Decizia penală nr. 77 din 8 mai 2002 a Curţii de Apel Braşov, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, s-a desfiinţat sentinţa penală numai cu privire la individualizarea pedepselor în sensul majorării acestora la câte 9 ani închisoare şi s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpaţi şi părţile civile.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii, care prin apărătorii lor, cât şi personal, au cerut reducerea pedepselor pe care le consideră prea severe, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpatul Ţ.L.I. este fondat, iar recursul declarat de inculpatul C.A.G. nu este fondat, pentru considerentele ce se vor examina mai jos.
Instanţa de apel, în baza art. 61 C. pen., a menţinut liberarea condiţionată în ce-l priveşte pe inculpatul Ţ.L.I. pentru un rest de 10 luni închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1880/1997 a Judecătoriei Braşov, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 9 ani şi a dispus să execute 9 ani închisoare.
Se constată însă că restul rămas neexecutat de acest inculpat este de 9 luni şi 21 zile şi vizează pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1737 din 30 iunie 1999 a Judecătoriei Braşov, fiind arestat la 7 aprilie 1999 şi liberat condiţionat la 16 august 2001, această pedeapsă constituind astfel şi primul termen al recidivei prevăzut de art. 37 lit. a) C. pen.
În ce priveşte primul termen al recidivei prevăzut de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), acesta îl constituie pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1749 din 6 iunie 1995 a cărei executare a început la 25 martie 1995 şi care s-a împlinit la 24 martie 2000, deci înainte de comiterea infracţiunii din cauză.
Prin urmare, greşit instanţa de apel a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză un rest de 10 luni închisoare în loc de 9 luni şi 21 zile rămas neexecutat din sentinţa penală nr. 1737 din 30 iunie 1999 a Judecătoriei Braşov.
În consecinţă, urmează a se admite recursul declarat de inculpatul Ţ.L.I., a se casa Decizia recurată numai în sensul arătat şi a se decide potrivit dispozitivului de mai jos.
Referitor la pedeapsa aplicată în cauză, instanţa de apel a constatat că la individualizarea acesteia, s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume de gradul mare de pericol social al infracţiunii comise şi persoanei inculpaţilor (recidivişti), astfel că este necesară şi de natură să asigure reeducarea lor şi prevenirea comiterii altor fapte penale, criticile sub acest aspect nefiind întemeiate.
Ca atare, în ce-l priveşte pe inculpatul C.A.G. neconstatându-se motive care examinate din oficiu să ducă la casarea hotărârilor pronunţate în cauză, urmează a se respinge ca nefondat recursul acestuia şi a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedepse se va deduce durata arestării preventive a inculpaţilor.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului Ţ.L.I. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul Ţ.L.I. împotriva deciziei penale nr. 77/ Ap din 8 mai 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia atacată, numai în ce-l priveşte pe inculpatul Ţ.L.I., referitor la restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.
Constată că restul neexecutat este de 9 luni şi 21 zile şi vizează pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1737 din 30 iunie 1999 a Judecătoriei Braşov.
Contopeşte restul rămas neexecutat de 9 luni şi 21 zile închisoare cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată în cauză, inculpatul urmând, în final, să execute 9 ani închisoare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.G. împotriva aceleaşi decizii.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 22 august 2001, la 19 martie 2003 pentru inculpatul Ţ.L.I. şi de la 23 august 2001, la 19 martie 2003 pentru inculpatul C.A.G.
Obligă pe inculpatul C.A.G. să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului Ţ.L.I., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1381/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1383/2003. Penal → |
|---|
