CSJ. Decizia nr. 1384/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1384/2003
Dosar nr. 4199/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 89 din 5 iulie 2002 pronunţată de Tribunalul Olt, inculpatul F.P. a fost condamnat după cum urmează:
În baza art. 20, raportat la art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen., la 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
În baza art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen., la 7 ani închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 septembrie 2001.
S-a admis cererea părţii civile V.M. şi s-a dispus obligarea inculpatului la 22 .000.000 lei daune materiale, la 58.000.000 lei daune morale şi la 1.000.000 lei prestaţie periodică începând cu 8 februarie 2001, până la încetarea stării de nevoie.
Inculpatul a mai fost obligat la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
În ziua de 8 februarie 2001, inculpatul şi rudele sale R.I., R.E., F.G., F.M. şi F.D,. s-au deplasat cu căruţele în pădurea Ocolul Silvic Bal, în punctul Corboaia situat în apropierea satului Dobriceni, com. Iancu Jianu şi au tăiat ilegal 25 de arbori.
Pădurea urma să fie restituită, conform prevederilor legii fondului funciar, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora.
Aflând că inculpatul şi rudele sale taie arbori din pădure, mai mulţi cetăţeni din comuna Iancu Jianu, printre care şi partea vătămată V.M., s-au deplasat în locul respectiv. Partea vătămată l-a surprins pe inculpat şi pe rudele sale, care încărcaseră în căruţe cei 25 de arbori şi a reuşit să-l prindă şi să-l imobilizeze pe inculpat, dar acesta pentru a-şi asigura scăparea, a lovit-o în cap cu un lemn pe care îl avea în mână, doborând-o la pământ.
Rudele inculpatului părăsiseră în grabă locul faptei, abandonând căruţele încărcate cu lemne.
Urmare loviturii aplicate de inculpat partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral închis mediu cu fractură cominutivă cu înfundare temporo-parietală stângă şi dilacerare directă dură-cortico-sub corticală, subadiacentă şi afazie motorie.
Din certificatul medico-legal nr. 248 / C din 27 februarie 2001, emis de Serviciul medico-legal judeţean Olt, rezultă că leziunile suferite de partea vătămată au fost produse la data de 8 februarie 2001, prin lovire cu corp dur contondent, au necesitat pentru vindecare 90 - 110 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
S-a mai concluzionat prin actul medico-legal că lipsa ţesutului osos la nivelul bolţii craniene a dus la infirmitate fizică permanentă.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 370 din 9 septembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei, a dedus în continuare la zi detenţia preventivă şi l-a obligat pe apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a reţinut că este neîntemeiată solicitarea inculpatului de a se reţine scuza provocării, atâta timp, cât din probele administrate rezultă că inculpatul şi rudele sale au tăiat fără drept şi şi-au însuşit 25 de arbori din pădure, iar în momentul în care au apărut cetăţenii din com. Iancu Jianu, rudele inculpatului au fugit, iar acesta, pentru a-şi asigura scăparea a lovit pe partea vătămată cu deosebită intensitate, în cap cu un ciomag.
S-a apreciat, de asemenea că pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar latura civilă a fost corect soluţionată în raport cu probele administrate în cauză.
Inculpatul a declarat recurs solicitând reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea sa având în vedere faptul că suferă de tulburări de personalitate şi că, deşi avea un topor asupra sa nu a uzat de el.
Cu ocazia dezbaterilor procurorul a solicitat să se ia în considerare din oficiu motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., întrucât s-a dat o greşită încadrare juridică faptei de tâlhărie în art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen., încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.
Curtea constată că într-adevăr s-a reţinut greşit în sarcina inculpatului infracţiunea de tâlhărie în forma agravată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen., în concurs cu tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen.
Astfel conform art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen., în vigoare la data comiterii faptei şi pronunţării hotărârii de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 20 ani, tâlhărie care a avut urmările arătate în art. 182 C. pen., [(o vătămare care necesită pentru vindecare mai mult de 60 de zile de îngrijirii medicale sau care, printre altele a produs o infirmitate fizică permanentă sau a pus în primejdie viaţa persoanei, alin. (1) şi când fapta a fost săvârşită în scopul producerii consecinţelor din alin. (1)].
Aşa fiind, se reţine că agravanta prevăzută în alin. (2) lit. h) al art. 211 poate fi reţinută atunci când făptuitorul săvârşeşte cu intenţie actele de violenţă ce întră în conţinutul complex al infracţiunii de tâlhărie fără a urmări şi fără a accepta producerea acestor consecinţe.
În speţă însă, aşa cum corect s-a reţinut inculpatul a săvârşit actele de violenţă asupra părţii vătămate pentru a ascunde comiterea unei tâlhării cu intenţia de a o ucide şi nu doar pentru a-i produce vătămări corporale grave.
Cum din motive independente de voinţa inculpatului rezultatul letal nu s-a produs, infracţiunea de omor a rămas în faza de tentativă, dar consecinţele produse prin lovirea părţii vătămate sunt urmarea acestei infracţiuni şi nu rezultatul infracţiunii de tâlhărie.
Aşa fiind încadrarea juridică corectă a faptei de tâlhărie este cea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.
Motivul de recurs invocat de condamnat îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Se apreciază că împrejurarea că inculpatul nu a uzat de topor ci de un ciomag nu poate constitui o circumstanţă atenuantă, atâta timp, cât şi obiectul folosit de inculpat este apt să producă moartea.
Nici împrejurarea că inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante.
Curtea reţine că pentru infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav pedeapsa a fost just individualizată fiind corespunzătoarea pericolului social ridicat al faptei, determinat de împrejurările în care a fost comisă şi de urmările grave produse. Este de reţinut şi faptul că inculpatul a fost dat în urmărire generală la 18 mai 2001, fiind arestat abia la 10 septembrie 2001.
Pentru infracţiunea de tâlhărie pedeapsa va fi stabilită după schimbarea juridică.
Examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. Curtea constată că nu mai există alt caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu în recursul inculpatului.
În consecinţă, Curtea va admite recursul şi conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa hotărârile pronunţate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de tâlhărie care va fi schimbată în art. 211 alin. (1) C. pen.
Pentru comiterea acestei infracţiuni se va aplica inculpatului o pedeapsă în limitele textului incriminator, urmând a se ţine seama de pericolul social concret al faptei, de împrejurările în care a fost comisă, de comportarea inculpatului după comiterea faptei şi pe parcursul procesului, precum şi de împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, are un copil minor şi prezintă tulburări de personalitate.
Pedeapsa aplicată se va contopi conform art. 34 lit. b) cu cea stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive la zi.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul F.P. împotriva deciziei penale nr. 370 din 9 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 89 din 5 iulie 2002 a Tribunalului Olt numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de tâlhărie.
Înlătură art. 34 lit. b) C. pen. şi repune în individualitatea lor pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) aplicată pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen. şi pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul F.P. la 4 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 5 C. pen., contopeşte această pedeapsă cu cea de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 10 septembrie 2001, până la 19 martie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1383/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1385/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 176... → |
|---|
