CSJ. Decizia nr. 1385/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1385/2003
Dosar nr. 5432/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 219 din 11 septembrie 2002 a Tribunalului Vaslui, inculpatul Ş.D.P. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus timpul arestării preventive din durata pedepsei aplicate de la 15 martie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.I. daune morale în sumă de 5.000.000 lei şi părţii civile Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare în sumă de 3.922.508 lei cu dobânzi legale.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 1.800.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 6 octombrie 2001, inculpatul Ş.D.P. şi partea vătămată C.I. se aflau într-un bar din municipiul Bârlad, fiecare în mijlocul grupului său de cunoştinţe.
Inculpatul a provocat un incident cu martorul C.G., în timpul desfăşurării căruia a intervenit partea vătămată, cu intenţia de a aplana conflictul.
Inculpatul a aruncat cu o piatră în direcţia părţii vătămate care se afla la o distanţă de 5 – 6 m, lovind-o puternic în cap, în zona parietală dreaptă.
Victima a fost internată în spital cu diagnosticul de plagă cranio-cerebrală temporo-occipitală dreapta cu interesarea sinusului lateral drept şi fractură deschisă cu înfundare temporo-occipitală dreaptă, leziuni care au necesitat 34 - 35 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie (certificat medico-legal nr. 578 din 14 noiembrie 2001 al Laboratorului de medicină legală Bârlad).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, acte medico-legale, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului.
Inculpatul Ş.D.P. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, susţinerile sale fiind însă infirmate de martorii oculari ai incidentului.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 345 din 26 noiembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Ş.D.P., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Instanţa de judecată a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor articolului 72 C. pen., dând eficienţa cuvenită criteriilor de individualizare a pedepsei referitoare la pericolul social concret al infracţiunii săvârşite, împrejurările în care aceasta a avut loc, consecinţele faptei comise, datele personale ale inculpatului şi poziţia procesuală a acestuia.
Pedeapsa aplicată la limita minimului special prevăzut de lege, asigură realizarea scopului sancţiunii penale aşa cum este el stabilit de dispoziţiile art. 52 C. pen., constituind un mijloc de constrângere, dar şi de reeducare a inculpatului.
Având în vedere aceste considerente, precum şi împrejurarea că inculpatul este cel care a provocat conflictul, demonstrând violenţa caracterului său, iar ulterior a negat orice implicare a sa în agresarea părţii vătămate, Curtea constată că în cauză nu există motive de reducere a cuantumului pedepsei aplicate sub limita minimă stabilită de lege.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate cu începere de la 15 martie 2002, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.D.P. împotriva deciziei penale nr. 345 din 26 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 15 martie 2002, până la 19 martie 2003.
Obligă recurentul la 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1384/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1386/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
