CSJ. Decizia nr. 1422/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1422/2003
Dosar nr. 4532/2002
Şedinţa publică din 20 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 149/2002 Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpatul Z.R. la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de transport şi vânzare de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 142/2000 şi la 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.
Totodată, inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnatul inculpatul G.A.I., la 2 ani şi 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt că inculpatul Z.R., cetăţean moldovean cu reşedinţa în municipiul Braşov, a introdus în ţară cantităţi de canabis pe care le-a vândut inculpatului G.A.I. şi, prin intermediul acestuia, mai multor tineri din municipiul Braşov.
Prin Decizia penală nr. 211/ Ap din 8 octombrie 2002, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a desfiinţat-o numai în ce priveşte aplicarea pedepsei complementare şi, rejudecând, a dispus condamnarea inculpatului Z.R. la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru fiecare dintre cele două infracţiuni săvârşite. De asemenea, instanţa de apel a contopit pedepsele aplicate inculpatului şi a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi interzicerea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel a respins apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs inculpatul Z.R.
În susţinerea recursului, apărătorul inculpatului a solicitat achitarea acestuia, considerând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar a cerut schimbarea încadrării juridice a faptelor comise, din art. 2 alin. (2) în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi, respectiv, din art. 3 alin. (2) în art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege.
În cererile scrise de inculpat şi transmise instanţei de recurs, acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor, în modul arătat mai sus.
Recursul inculpatului este fondat în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
Critica hotărârii atacate în ce priveşte condamnarea fără temei a inculpatului Z.R. şi cererea de achitare a acestuia nu pot fi primite, deoarece faptele reţinute de instanţe în sarcina acestuia au fost dovedite cu probe concludente şi anume: procesele verbale de percheziţie în care s-a consemnat că s-au găsit asupra inculpatului şi la reşedinţa acestuia răşină de canabis; declaraţiile coinculpatului G.A.I. care a relatat constant că a cumpărat de la inculpatul Z.R., pentru el şi pentru un grup de prieteni, ţigări cu canabis; declaraţiile martorilor; declaraţiile inculpatului Z.R. prin care recunoaşte că a adus canabis şi răşină de canabis din Republica Moldova şi că a dat din aceste produse coinculpatului G.A.I. şi martorilor ascultaţi în cursul procesului, nerecunoscând, în schimb, că ar fi pretins sau că ar fi primit sume de bani ori alte foloase pentru aceasta.
În ce priveşte încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat, reţinută prin hotărârile pronunţate de prima instanţă şi de instanţa de apel, se constată că aceasta s-a întemeiat pe caracterizarea produselor aduse din Republica Moldova şi vândute de inculpat, ca droguri de mare risc, întrucât, în compoziţia lor s-a detectat prezenţa tetrahidrocanabinolului, substanţă încadrată în această categorie prin Tabelul anexă nr. I al Legii nr. 143/2000.
Această încadrare juridică nu corespunde însă înţelesului corect al dispoziţiilor Legii nr. 143/2000, deoarece sub denumirea de tetrahidrocanabinol, legiuitorul desemnează substanţa chimică obţinută pe cale de sinteză din materia primă, în speţă din plantele de canabis, iar nu plantele sau produşii din plante care conţin această substanţă. Canabisul, răşina de canabis şi uleiul de canabis, care conţin, fiecare, în concentraţii diferite tetrahidrocanabinol, fără să se identifice însă cu această substanţă prevăzută în Tabelul nr. I sunt prevăzute în Tabelul nr. 3 şi sunt caracterizate prin art. 1 lit. d) din lege ca droguri de risc.
Luând în considerare prevederile legale citate, Curtea Supremă de Justiţie constată că fapta inculpatului Z.R. de a vinde ţigări cu conţinut de canabis şi de răşină de canabis, droguri de risc, în sensul legii, constituie infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar fapta aceluiaşi inculpat de a fi introdus în ţară drogurile menţionate constituie infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege.
Urmează, în consecinţă, să se admită recursul inculpatului, cu privire la încadrarea juridică a faptelor şi la pedepsele aplicate, să se schimbe încadrarea juridică a infracţiunilor în sensul celor arătate mai sus şi să se aplice pedepse în limitele prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul Z.R. împotriva deciziei penale nr. 211/ Ap din 8 octombrie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 149 din 24 mai 2002 a Tribunalului Braşov, secţia penală, cu privire la încadrarea juridică a faptelor şi la pedepsele aplicate.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare în pedepsele componente de 10 ani închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi de 15 ani închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Conform art. 334 din C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor astfel:
- din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare ş.
- din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 10 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul Z.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
Înlătură aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 28 martie 2001, la 20 martie 2003.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1421/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1423/2003. Penal → |
|---|
