CSJ. Decizia nr. 1423/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1423/2003
Dosar nr. 1599/2002
Şedinţa publică din 20 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 844 din 14 decembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.I. la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, grav.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii I.R. şi R.I. la câte o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare, fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de câte 5 ani, după executarea pedepselor principale.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-au dedus din pedepsele aplicate, detenţiile de la data de 15 martie 2000, la zi pentru inculpaţii I.R. şi R.I. şi de la data de 16 martie 2000, la zi pentru inculpatul I.I.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor.
S-a constatat că părţile vătămate D.D., C.P. şi C.G., precum şi Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat cuţitul ridicat de la inculpatul I.I.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt pe baza probelor administrate că, la data de 14 martie 2000, fiind ziua de naştere a părţii vătămate C.G., a doua zi (15 martie 2000) partea vătămată C.P. a dorit să-i facă o surpriză, în sensul de a-i pune la dispoziţie o prostituată, sens în care a discutat acest aspect cu cei trei inculpaţi, fraţii I.I., I.R. şi R.I., cunoscuţi ca proxeneţi. La orele 2030 părţile vătămate C.G., C.P. şi D.D. s-au întâlnit în faţa frizeriei lui C.G., cu cei trei inculpaţi, care erau însoţiţi de o femeie, care trebuia oferită părţii vătămate C.G.
Întrucât, nu s-au înţeles asupra preţului, între părţile vătămate şi inculpaţi a izbucnit un conflict, în sensul că, iniţial cele două grupuri şi-au adresat reciproc injurii, după care, cei trei inculpaţi au atacat cele trei părţi vătămate. Astfel, inculpatul I.I. l-a înjunghiat cu un cuţit, confecţionat artizanal, având o lamă de 10 cm., model fluturaş, pe partea vătămată C.P., în zona hemitorace drept, producându-i leziuni care au necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale şi care nu i-au pus în primejdie viaţa.
Încercând să-l imobilizeze pe inculpat, partea vătămată C.G. a fost şi ea lovită cu cuţitul, în zona abdominală şi în zona mandibulară stângă, producându-i leziuni care au necesitat 3 - 4 zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu au fost de profunzime, datorită faptului că, atacul a avut loc de la distanţă, iar partea vătămată s-a ferit, în momentul când inculpatul a vrut să-l taie în zona feţei. În timp ce partea vătămată îl imobiliza pe inculpatul I.I., ceilalţi doi inculpaţi I.R. şi R.I., l-au lovit cu cuţite pe partea vătămată D.D., producându-i plagă înjunghiată parasternal stâng, cu secţiunea de arteră mamară internă, plagă pericardiacă şi contuzie cord şi plăgi înjunghial pe linia axilară stângă cu interesarea lobului pulmonar stâng superior, leziuni care au necesitat 35 - 40 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa (expertiza medico-legală).
La faţa locului s-au adunat mai mulţi trecători care au sărit în ajutorul părţilor vătămate, lovindu-l pe inculpatul I.I., care a suferit leziuni care au necesitat 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.
Părţile vătămate D.D., C.P. şi inculpatul I.I. au fost transportaţi la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, unde li s-au acordat asistenţă medicală, ambii fiind internaţi.
Inculpatul I.I. nu a formulat plângere penală pentru leziunile suferite.
Tribunalul a reţinut că, deşi inculpaţii nu au acţionat cu intenţie vădită de a ucide părţile vătămate, în raport de obiectele folosite (cuţite) la producerea leziunilor, care sunt apte de a produce leziuni vitale şi de zonele anatomice vizate (zone vitale, aşa cum au rezultat din expertizele medico-legale), inculpaţii deşi nu au urmărit producerea decesului părţilor vătămate au putut prevede acest rezultat sau au acceptat producerea acestuia, acţionând cu intenţie indirectă.
În raport de cele de mai sus, în sarcina inculpatului I.I. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. b) C. pen. (două părţi vătămate), iar în sarcina inculpaţilor I.R. şi R.I. săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., articole de lege în baza cărora au fost condamnaţi aceştia.
Circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu a putut fi reţinută, aşa cum au solicitat inculpaţii, deoarece din probe nu a rezultat că au fost provocaţi de părţile vătămate şi nici că au acţionat sub stăpânirea unei tulburări sau emoţii puternice.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele pedepselor, gradul concret de pericol social al faptelor săvârşite, în raport de împrejurările în care au fost săvârşite şi de consecinţele avute asupra sănătăţii părţilor vătămate, precum şi în raport de persoana inculpaţilor, inculpaţii R.I. şi I.R. având o atitudine oscilantă, iar inculpatul I.I. o atitudine sinceră. Inculpatul R.I. a fost condamnat în minorat, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii R.I., I.I. şi I.R.
Inculpatul R.I. a criticat sentinţa sub aspectul greşitei sale condamnări în condiţiile în care din probele administrate vreunei infracţiuni, sens în care a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În privinţa inculpaţilor I.I. şi I.R. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 180 alin. (2) şi art. 182 C. pen., reţinerea scuzei provocării ca o circumstanţă atenuantă legală, precum şi aplicarea unor pedepse legale pe durata arestului preventiv.
Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, Curtea constată că apelurile sunt nefondate, respingându-le ca atare prin Decizia penală nr. 62/ A din 12 februarie 2002.
S-a reţinut că instanţa de fond a administrat probele necesare aflării adevărului, stabilind pe baza acestora în mod corect situaţia de fapt, căreia i-a dat o corespunzătoare încadrare juridică.
Că în mod temeinic şi motivat prima instanţă a înlăturat apărările formulate de inculpaţi pe parcursul procesului penal, în condiţiile în care susţinerile acestora nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, pe parcursul urmăririi penale în toate declaraţiile date în cauză, cele trei părţi vătămate au înfăţişat aceeaşi situaţie de fapt, susţinând că în urma unei altercaţii cu trei indivizi, recunoscuţi în persoana celor trei inculpaţi, unul dintre ei, respectiv inculpatul I.I. a sărit asupra părţii vătămate P.C. înjunghiindu-l în partea dreaptă, în zona costală, lovind-o de asemenea pe partea vătămată C.G. cu acelaşi cuţit în partea stângă a pieptului, producându-i însă doar o înţepătură prin haina de piele, încercând, totodată, să o lovească pe aceeaşi parte vătămată în zona capului, aceasta reuşind să se ferească.
De asemenea, toate părţile vătămate au arătat că ceilalţi doi agresori, unul îmbrăcat într-o geacă neagră şi pantaloni negri, iar altul în pantaloni de trening, au atacat-o pe partea vătămată D.D., înjunghiind-o de mai multe ori cu cuţitele.
Desfăşurarea propriu-zisă a evenimentelor a fost percepută şi de martorul T.C. care a arătat în cursul urmăririi penale că a văzut un număr de 6 persoane aflate în conflict. La un moment dat, cei trei agresori au scos cuţitele, unul dintre ei "care ulterior a fost internat în Spitalul de Urgenţă (acesta fiind I.I.), înjunghiindu-l pe P.C. şi apoi lovindu-l pe C.G., iar ceilalţi doi, dintre care unul „era îmbrăcat în geacă de culoare neagră şi pantaloni, iar celălalt cu pantaloni de trening şi o scurtă din tricot", au aplicat părţii vătămate D.D. mai multe lovituri cu cuţitul.
Atât părţile vătămate C.G. şi P.C., cât şi martorii T.C., D.M. au arătat că după agresarea celor trei părţi vătămate cei trei indivizi au părăsit în fugă locul faptei, fiind urmăriţi de părţile vătămate şi de martori, precum şi de mai mulţi cetăţeni care au asistat şi au văzut cele întâmplate, reuşindu-se prinderea, dezarmarea şi imobilizarea inculpatului I.I. S-a mai reţinut că într-adevăr, în faza de cercetare judecătorească părţile vătămate au revenit asupra declaraţiilor iniţiale, arătând că în fapt au fost agresate doar de două persoane, recunoscute ca fiind inculpaţii I.I. şi I.R., precizând totodată că inculpatul R.I. nu se afla la locul faptei, însă această revenire asupra declaraţiilor iniţiale nu poate avea ca efect înlăturarea valorii probatorii a declaraţiilor constante date în cursul urmăririi penale în condiţiile în care în mod evident evenimentele sunt mai proaspete în memorie şi pot fi relatate detaliat (aşa cum părţile vătămate au făcut-o în cursul urmăririi penale), imediat după comiterea faptei. Detaliile cuprinse în declaraţiile iniţiale nu puteau fi cunoscute de părţile vătămate decât dacă faptele s-ar fi petrecut întocmai cum acestea au relatat, ele neoferind nici o justificare logică pentru această revenire asupra declaraţiilor, la circa un an şi 6 luni de la data evenimentelor.
În privinţa participării inculpatului R.I. s-a apreciat că elementele de identificare ale acestuia constând în modul în care acesta era îmbrăcat (geacă neagră şi pantaloni negri), elemente precizate de părţile vătămate C.P., C.G. şi de martorul T.C. se coroborează chiar cu propriile susţineri ale inculpatului R.I. care în declaraţia dată în cursul urmăririi penale a precizat că era îmbrăcat aşa cum s-a menţionat anterior, desprinzându-se concluzia că aceste amănunte nu puteau fi relatate de părţile vătămate şi de martorul din acte decât dacă inculpatul R.I. ar fi fost prezent la locul incidentului, participând activ la comiterea faptei.
Sub aspectul încadrării juridice solicitările inculpaţilor formulate inclusiv în faţa primei instanţe în sensul schimbării acesteia în infracţiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) şi art. 182 C. pen., s-au apreciat a fi neîntemeiate.
Este adevărat că actele medico-legale întocmite în cauză atestă în privinţa părţilor vătămate C.G. şi P.C. un număr minim de zile de îngrijiri medicale 3 - 4 respectiv 7 - 8. De asemenea, în cazul părţii vătămate D.D. în raportul de expertiză se arată că leziunile suferite de acesta necesită 35 - 40 zile îngrijiri medicale şi că ele au pus în primejdie viaţa victimei, dar Curtea reţine că numărul de zile de îngrijiri medicale nu poate fi unicul criteriu în funcţie de care se realizează încadrarea juridică a faptelor, ci în acest scop trebuie analizate şi alte elemente cum ar fi obiectul folosit în lovire şi capacitatea acestuia de a produce leziuni letale (cuţitele folosite de inculpaţi, având o asemenea caracteristică).
De asemenea, sunt avute în vedere, numărul şi intensitatea loviturilor, ca şi zona vizată de acestea.
În speţă, partea vătămată C.P. a fost lovită cu un cuţit în zona hemitoracelui drept, partea vătămată C.G. a fost lovită cu cuţitul în partea stângă a pieptului, iar apoi în zona capului, fiind tăiat superficial pe faţă în condiţiile în care această parte vătămată a reuşit să se ferească. În privinţa părţii vătămate D.D. însuşi raportul de expertiză medico-legală atestă faptul că leziunile suferite de aceasta produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător au pus în primejdie viaţa victimei.
În funcţie de aceste criterii, în mod corect s-a apreciat că în cauză inculpaţii au acţionat cu intenţia de a ucide, chiar dacă rezultatul letal nu a fost urmărit în condiţiile în care prin modul lor de a acţiona au acceptat posibilitatea producerii lui.
Sub aspectul individualizării pedepselor s-au avut în vedere prin coroborare toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, urmările avute, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, care cu excepţia inculpatului I.R. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, având însă o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, încercând astfel să împiedice aflarea adevărului în cauză, criterii în raport de care pedepsele aplicate celor trei inculpaţi au fost orientate de prima instanţă către minimul special redus conform art. 21 alin. (2) C. pen.
Curtea apreciază astfel că, în cauză nu există elemente care să justifice reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor sub limitele stabilite de prima instanţă şi această critică formulată în apel de inculpaţi fiind nefondată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii I.I., I.R. şi R.I., printr-o cerere comună datată la 20 februarie 2002. Ulterior la data de 28 februarie 2002, inculpaţii I.I. şi I.R. personal au depus alte cereri, prin care declară recurs, iar inculpatul R.I., îşi retrage recursul.
În raport de această a doua cerere a inculpatului R.I. vizavi de prima cerere de recurs, recurs privit ca valabil declarat şi faţă de dispoziţiile art. 369 C. proc. pen., urmează a se lua act de retragerea recursului.
Luând în discuţie recursurile declarate de inculpaţii I.R. şi R.I., aceştia au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 182 C. pen., precum şi reţinerea scuzei provocării.
Examinând cauza în raport de motivele invocate examinate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 17 şi alin. (3) al aceluiaşi articol, constată că recursul este nefondat.
Instanţele au administrat toate probele utile cauzei şi au dat o interpretare corectă în sensul art. 63 C. proc. pen., situaţia de fapt reţinută corespunzând probelor administrate.
Şi încadrarea juridică dată faptelor este corectă, reţinându-se că deşi inculpaţii nu au acţionat cu intenţia de a ucide părţile vătămate şi în raport de obiectele folosite la producerea leziunilor apte de a produce leziuni vitale şi de zonele anatomice vizate, inculpaţii deşi nu au urmărit suprimarea vieţii părţilor vătămate, au putut prevede şi au acceptat acest rezultat, acţionând cu intenţie indirectă.
Nici circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi reţinută, nerezultând din materialul probator administrat în cauză că inculpaţii au fost provocaţi de părţile vătămate, provocare care ar fi condus la concluzia că inculpaţii au săvârşit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii. Între inculpaţi şi părţile vătămate a izbucnit conflictul datorită faptului că nu s-au înţeles asupra preţului oferit de părţile vătămate, în schimbul unei prostituate oferită de inculpaţi.
Şi-au adresat reciproc injurii după care cei trei inculpaţi au atacat părţile vătămate.
În consecinţă, în baza art. 38515 octombrie 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii I.I. şi I.R. împotriva deciziei penale nr. 62 din 12 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Deduce din pedepsele aplicate, perioada arestării preventive de la 15 martie 2000, la 20 martie 2003, pentru inculpatul I.I., iar de la 16 martie 2000, la 20 martie 2003, pentru inculpatul I.R.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale sus-menţionate.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1422/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1424/2003. Penal → |
|---|
