CSJ. Decizia nr. 1509/2003. Penal. Revocarea masurii de siguranta a internarii medicale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1509/2003
Dosar nr. 303/2003
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 819 din 16 septembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de revocare a măsurii de siguranţă a internării medicale, formulată de condamnatul O.O., dispusă prin sentinţa penală nr. 188 din 16 octombrie 1997 a aceleiaşi instanţe secţia a II-a penală, definitivă prin neapelare.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că măsura de siguranţă a fost dispusă în baza dispoziţiilor art. 114 C. pen., în cauză expertizarea medico-legală psihiatrică efectuându-se la cererea procurorului în dosarul nr. 2680/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, petentul condamnat fiind cercetat, la acea dată, pentru tentativă de omor calificat, faptă săvârşită la 3 decembrie 1996, victimă fiind I.C., mama lui O.O.
Ulterior, după ce a fost internat medical, petentul a fugit din unitatea unde a fost repartizat şi a săvârşit o faptă de tâlhărie pentru care a fost condamnat în dosarul nr. 4888/1997 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi potrivit art. 113 C. pen., i s-a aplicat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.
Expertiza medico-legală dispusă în această din urmă cauză a relevat că O.O. nu s-a însănătoşit, ci, dimpotrivă, s-a constatat că discernământul îi este diminuat ca urmare a maladiei de care suferă, respectiv „psihoză discordantă", pentru care i s-a recomandat obligarea la tratament medical pe timpul executării pedepsei.
Faţă de considerentele expuse, instanţa, considerând că O.O., datorită bolii psihice de care suferă, prezintă pericol grav pentru societate, deci cererea de revocare a măsurii internării medicale este nefondată.
Împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 849 din 19 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, nemotivat în scris.
În şedinţa publică de judecată de la 25 martie 2003, apărătorul desemnat din oficiu pentru asistarea recurentului, a reiterat oral, ca motiv de recurs, netemeinicia hotărârilor în sensul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii prevăzută de art. 114 C. pen.
Recursul declarat de condamnat nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că măsura internării medicale, prevăzută de art. 114 C. pen., s-a dispus faţă de condamnat prin sentinţa penală nr. 188 din 16 octombrie 1997 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi s-a fondat pe concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică depus în dosarul nr. 2680/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Măsura de siguranţă prevăzută de dispoziţiile art. 113 C. pen., dispusă prin sentinţa penală nr. 4888/1997 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în cauza în care O.O. a fost condamnat pentru o infracţiune de tâlhărie, a fost luată reţinându-se că după aplicarea măsurii prevăzută de art. 114 C. pen., condamnatul a fugit din instituţia medicală în care fusese internat.
Expertizele medico-legale psihiatrice efectuate în cauză, au reţinut că petentul condamnat este bolnav, maladia constatată este „psihoză discordantă" şi necesită tratament medical de specialitate.
Conform dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. pen., măsura de siguranţă a internării medicale se ia faţă de făptuitorul care este bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o stare de sănătate care prezintă pericol pentru ordinea publică, măsura urmând a se dispune pe durată nedeterminată, până la însănătoşire.
În cauză deci, nefiind îndeplinit nici un motiv de recurs, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul O.O. împotriva deciziei penale nr. 849 din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 550.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1507/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1510/2003. Penal → |
|---|
