CSJ. Decizia nr. 1504/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1504/2003
Dosar nr. 137/2003
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 989 din 17 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul L.I. la 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 80 din acelaşi cod.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 784 din 29 iunie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin neapelare la 10 iulie 2001 şi a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final, inculpatul având de executat 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă, prevenţia inculpatului de la 27 mai 2002, la zi, respectiv 17 octombrie 2002 şi de la 8 martie 2000 la 13 martie 2000.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., cu referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţilor de 0,820 gr. şi 7,970 gr.heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol, depuse la I.G.P., Direcţia cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa de fond a reţinut că în data de 27 mai 2002 inculpatul L.I. a fost depistat deţinând cantitatea de 0,92 gr. heroină, în vederea comercializării.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a reţinut că, substanţa de culoare bej găsită asupra inculpatului conţine heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, pe care o consideră prea severă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 838/ A din 16 decembrie 2001, a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat, cu motivarea că analiza materialului probator administrat în cauză, se constată că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând o justă încadrare juridică faptei şi procedând la o eficientă individualizare a pedepsei, în raport de gravitatea faptei săvârşite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, urmările ei, dar şi datele ce privesc persoana inculpatului,care a demonstrat perseverenţă infracţională, săvârşind fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie, a avut o atitudine sinceră şi cooperantă pe tot parcursul procesului penal.
În termenul legal, Decizia a fost atacată cu recursul declarat de inculpatul L.I., care o consideră netemeinică, criticând-o pentru acelaşi motiv invocat şi în apel şi anume, pedeapsa aplicată este prea aspră şi solicită reducerea ei, dându-se o eficienţă mai mare dispoziţiilor art. 74 C. pen.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, la stabilirea şi menţinerea pedepsei de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., instanţele au luat în considerare în mod judicios criteriile generale de individualizare a sancţiunii penale, prevăzute art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în cadrul cărora un loc aparte îl ocupă aprecierea gradului de pericol social concret al faptei, care este deosebit de ridicat, aducând atingere sănătăţii publice, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a fost cooperant şi a avut o atitudine sinceră, comiţând insă fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat anterior pentru acelaşi gen de infracţiuni (astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar şi evidenţă operativă).
Aşa cum a reţinut în mod corect şi instanţa de control judiciar, având în vedere că pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului de prima instanţă, este coborâtă, în mod substanţial, sub minimul special de 10 ani închisoare, prevăzut de lege, a reduce şi mai mult această pedeapsă, astfel cum se solicită în recurs, ar însemna să nu se mai realizeze scopul preventiv şi educativ, cerut de dispoziţiile art. 52 C. pen.
În consecinţă, secţia penală, a Curţii Supreme de Justiţie, constatând neîndeplinite condiţiile referitoare la cazul de recurs invocat şi nici a celor privind motivele care se iau în considerare din oficiu, astfel cum menţionează dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge recursul, ca nefondat, va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 8 martie 2000, la 13 martie 2000 şi de la 27 mai 2002, la 25 martie 2003 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei nr. 838/ A din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 8 martie 2000, la 13 martie 2000 şi de la 27 mai 2002, la 25 martie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1501/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 150/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
