CSJ. Decizia nr. 1610/2003. Penal. Art.213 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1610/2003
Dosar nr. 397/2003
Şedinţa publică din 28 martie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin adresa nr. 652/ P / 1996 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava a fost înaintat Judecătoriei Suceava spre competentă soluţionare dosarul privind pe inculpatul A.G. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., la plângerea prealabilă a părţii vătămate T.E., constând în aceea că în luna noiembrie 1995, la cererea părţii vătămate de a i se preda suma de 30.000.000 lei încasată din livrările de mărfuri şi restul de marfă nevândută, inculpatul a refuzat nejustificat restituirea ei.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa, arătând că a predat părţii vătămate la organele de poliţie suma de 5.000.000 lei rezultată din vânzări, iar suma de 17.200.000 lei a fost depusă la B. Suceava reprezentând restul de credit contractat de T.E., credit ce a fost garantat cu imobilul proprietatea inculpatului.
A mai arătat că partea vătămată a refuzat să ridice restul plăcilor de azbociment de pe terenul proprietatea inculpatului.
Investită cu soluţionarea cauzei Judecătoria Suceava, prin sentinţa penală nr. 586 din 17 aprilie 1997, a condamnat pe inculpatul A.G. la pedeapsa de 200.000 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 631 C. pen.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate suma de 80.080.457 lei despăgubiri civile, 600.000 lei cheltuieli judiciare suma de 160.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 6 aprilie 1995 S.C. E.S. Com Impex SRL Suceava, având ca asociat unic pe partea vătămată T.E., a încheiat cu inculpatul A.G. un contract de închiriere pentru suprafaţa de 20 mp teren, pe o durată determinată (1 aprilie – 30 decembrie 1995) contra unei chirii lunare de 40.000 lei, teren pe care societatea a depozitat plăci de azbociment importate din Ucraina, pe care în lipsa părţii vătămate le comercializa inculpatul, banii astfel obţinuţi fiind predaţi acesteia.
Deoarece, partea vătămată a observat nereguli în evidenţa contabilă a inculpatului, i-a adus acestuia la cunoştinţă că va lichida stocul din depozit şi că va rezilia contractul de închiriere încheiat, fapt pentru care inculpatul i-a interzis accesul pe terenul său, începând cu luna octombrie 1995, perioadă în care a continuat să vândă plăci, încasând sumele ce nu au fost predate părţii vătămate, deşi aceasta i-a solicitat expres acest lucru. După livrarea făcută de inculpat, pe terenul său a mai rămas o cantitate de plăci de azbociment, pe care de asemenea, acesta a refuzat să le restituie părţii vătămate la cererea ei expresă.
Fiind sesizate organele de poliţie cu acest caz, inculpatul a predat acestora suma de 5.000.000 lei, bani ce au fost restituiţi părţii vătămate, însă conform expertizei contabile efectuate în cauză, acesta mai datorează părţii prejudiciate suma de 80.080.457 lei conform explicaţiilor arătate pe larg de către expert.
Totodată, a fost soluţionată şi latura civilă a cauzei, obligându-l pe inculpat să plătească părţii vătămate suma menţionată mai sus, cu titlu de despăgubiri civile, înlăturând susţinerile numitului A.G. privitoare la achitarea sumei de 17.200.000 lei reprezentând o diferenţă de credit contractat de T.E., motivat de faptul că nu a fost împuternicit de aceasta să procedeze astfel.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea vătămată T.E. şi inculpatul A.G.
În motivarea recursului partea vătămată a arătat că în raport de fapta comisă şi de prejudiciul cauzat, pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, faptul că suma stabilită cu titlu de despăgubiri civile i se cuvenea într-un cuantum mai mare, aşa încât, era necesară şi dispunerea înfiinţării unui sechestru asigurător pe bunurile proprietatea inculpatului.
În motivarea recursului său, inculpatul a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi că suma stabilită cu titlu de despăgubiri civile nu se justifică în totalitate.
La termenul de judecată din 2 iunie 1997 partea vătămată şi-a retras recursul formulat.
Prin Decizia nr. 272 din 2 iunie 1997, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G.
S-a luat act că partea vătămată T.E. şi-a retras recursul formulat împotriva aceleiaşi hotărâri.
Împotriva acestor hotărâri, în temeiul art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen., a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, susţinând că instanţele au comis o gravă eroare de fapt atunci când, printr-o greşită interpretare a probelor administrate au decis condamnarea inculpatului, pentru infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., deoarece acesta nu a respectat o obligaţie izvorâtă dintr-un contract de închiriere şi o convenţie de prestări servicii, în cauză fiind vorba de un litigiu patrimonial de natură exclusiv civilă.
Recursul în anulare este fondat pentru considerentele ce urmează:
Astfel, din analiza dispoziţiilor cuprinse în art. 213 C. pen., care incriminează fapta de abuz de încredere, rezultă că săvârşirea acestei infracţiuni constă în luarea în stăpânire (însuşirea) unui bun mobil al altuia, deţinut de făptuitor cu orice titlu ce derivă dintr-un raport juridic de drept civil (depozit, împrumut de folosinţă, gaj, uzufruct, ş.a.).
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că la data de 6 aprilie 1995, între SC E.S. Com Impex SRL Suceava al cărei unic asociat este partea vătămată T.E. şi inculpatul A.G. s-a încheiat un contract de închiriere a unei suprafeţe de teren proprietatea acesteia din urmă, pe o durată determinată, 1 aprilie – 31 decembrie 1995, contra unei chirii lunare de 40.000 lei, teren destinat depozitării unor plăci de azbociment importate din Ucraina.
De asemenea, din declaraţiile martorilor T.V., A.Z., P.V., coroborate cu depoziţiile inculpatului şi de părţile vătămate, rezultă că între aceştia doi a existat o înţelegere verbală, prin care partea vătămată depozita materiale de construcţie pe terenul proprietatea inculpatului, mărfuri care urmau a fi comercializate de acesta.
Din aceleaşi declaraţii, mai rezultă că banii încasaţi de inculpat erau şi predaţi părţii vătămate.
Pe de altă parte, refuzul nejustificat al inculpatului, de a restitui banii şi bunurile SC E.S. Com Impex SRL Suceava, trebuie interpretat însă, şi din punct de vedere a clauzelor contractuale dintre părţi, respectiv ale contractului de închiriere a terenului şi ale convenţiei prin care inculpatul devenea gestionar de fapt al bunurilor, instanţele omiţând în activitatea judiciară aceste aspecte.
Aşa fiind, instanţele trebuiau să constate că fapta de a nu respecta o obligaţie izvorâtă dintr-un contract de închiriere şi o convenţie de prestări servicii (scrisă sau verbală) reprezintă din litigiu patrimonial de natură exclusiv civilă care se soluţionează conform legii civile, iar în realitate, fapta există (delict civil), dar nu este prevăzută de legea penală.
Pentru aceste considerente, Curtea, constatând îndeplinite în cauză cerinţele art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen., conform art. 4141 alin. (1) coroborat cu art. 38515 pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, va admite recursul în anulare, va casa hotărârile criticate şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10, lit. b) C. proc. pen., va achita pe inculpatul A.G. pentru infracţiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.
Va fi înlăturată dispoziţia de obligare a inculpatului la plata sumei de 80.080.457 lei cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă T.E., precum şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 586 din 17 aprilie 1997 a Judecătoriei Suceava şi deciziei penale nr. 272 din 2 iunie 1997 a Tribunalului Suceava privind pe inculpatul A.G.
Casează hotărârile atacate.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpatul A.G. pentru infracţiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.
Înlătură dispoziţia de obligare a inculpatului la plata sumei de 80.080.457 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă T.E., precum şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1609/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1611/2003. Penal. Conflict de competenta.... → |
|---|
