CSJ. Decizia nr. 1613/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1613/2003
Dosar nr. 68/2003
Şedinţa publică din 28 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 185 din 16 septembrie 2002 a Tribunalului Bistriţa Năsăud s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul B.I.S. şi a constatat că pedepsele la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1865 din 8 noiembrie 2001 a Judecătoriei Bistriţa; sentinţa penală nr. 262 din 22 noiembrie 2001 a Judecătoriei Beclean şi sentinţa penală nr. 18 din 11 februarie 2002 a Tribunalului Bistriţa Năsăud se referă la fapte concurente şi în consecinţă: a descontopit pedepsele rezultante aplicate prin cele trei hotărâri în elementele lor componente şi a repus pedepsele în individualitatea lor.
În temeiul art. 36 alin. (2) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit toate pedepsele şi s-a dispus executarea de către condamnat a celei mai grele pedepse de 5 ani şi 6 luni închisoare, menţinând sporurile aplicate.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa de executat perioada executată din 21 iunie 2001 şi până la zi.
S-au anulat mandatele de executare nr. 2462/2002 emis de Judecătoria Bistriţa şi cel cu nr. 543/2001 al Judecătoriei Beclean şi cel cu nr. 23/2002 al Tribunalului Bistriţa Năsăud şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, corespunzător dispoziţiilor prezentei hotărâri.
S-a acordat apărătorului din oficiu M.D. onorar în sumă de 150.000 lei, cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1865 din 8 noiembrie 2001, pronunţată de Judecătoria Bistriţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 238 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Apel Cluj, inculpatul B.I.S. a fost condamnat la 4 pedepse de câte 3 ani închisoare şi 3 ani şi 2 luni închisoare (o pedeapsă); pentru 4 infracţiuni de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., săvârşite în concurs real în perioada iunie 1999 - 10 iunie 2001 şi în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 2 luni închisoare sporită cu 4 luni, dispunându-se ca inculpatul să execute 2 ani şi 6 luni închisoare. A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada executată din 21 iunie 2001, la zi.
Împotriva inculpatului a fost emis mandatul de executare nr. 2462 din 23 aprilie 2002.
Prin sentinţa penală nr. 262 din 22 noiembrie 2001 a Judecătoriei Beclean rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru o infracţiune de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., comisă la data de 20 mai 2001. Împotriva inculpatului s-a emis mandatul de executare nr. 542 din 18 decembrie 2001.
Prin sentinţa penală nr. 18 din 11 februarie 2002 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud rămasă definitivă la 27 aprilie 2002, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de distrugere şi semnalizare falsă prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen.; 4 ani închisoare pentru furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen. şi 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., săvârşite la datele de 22 ianuarie 2001 şi 5 mai 2001.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud a constatat că cele trei pedepse se referă la fapte concurente, astfel că a admis cererea condamnatului ca fondată în temeiul art. 449 C. proc. pen.
În baza sentinţei tribunalului s-a emis împotriva inculpatului mandatul de executare 23 din 22 mai 2002. În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni, dispunându-se ca acesta să execute în final 5 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva soluţiei instanţei de fond a declarat apel condamnatul solicitând desfiinţarea acesteia sub aspectul sporului aplicat de tribunal, apreciind că acesta nu se impune, fiind necesară şi suficientă pentru reeducarea sa, doar pedeapsa rezultantă.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia penală nr. 317/ A din 26 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.I.S., deţinut în Penitenciarul Bistriţa, împotriva sentinţei penale nr. 185 din 16 septembrie 2002 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, condamnatul a declarat recurs, reluând motivul invocat şi în apel şi anume, a solicitat să se înlăture sporul de pedeapsă aplicat, sancţiunea rezultantă apreciind-o ca suficientă.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele dosarului se reţine că, în urma contopirii pedepselor, aplicate pentru mai multe infracţiuni comise de condamnatul recurent, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare a fost majorată cu un spor doar de 6 luni închisoare, ce prin cuantumul său, nu poate fi apreciat ca excesiv.
Aceasta se va reţine, cu atât mai mult cu cât, multitudinea şi gravitatea deosebită a faptelor comise printre care infracţiunile de distrugere şi semnalizare falsă şi mai multe furturi calificate, atât pedeapsa rezultantă în urma operaţiei de contopire de 5 ani închisoare, precum şi sporul aplicat pe deplin justificat şi legal, de 6 luni închisoare, nu sunt decât în apropierea limitelor minime prevăzute de lege.
Cum toate aceste date de altfel au fost avute în vedere şi de către instanţe, hotărârea atacată va fi menţinută, iar recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.I.S. împotriva deciziei penale nr. 317/ A din 26 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă, publică, azi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1611/2003. Penal. Conflict de competenta.... | CSJ. Decizia nr. 1615/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
