CSJ. Decizia nr. 1608/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1608/2003
Dosar nr. 4147/2002
Şedinţa publică din 28 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 361 din 18 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a fost condamnat inculpatul D.M.L. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), conform art. 81 şi art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de încercare de 4 ani şi 6 luni.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în ziua de 1 iunie 2001, în timp ce partea vătămată se afla în apropierea locuinţei sale încercând să umfle roata de la bicicletă, inculpatul, însoţit de o persoană rămasă neidentificată, i-a cerut lănţişorul de aur de la gât, punând chiar mâna pe el. La refuzul părţii vătămate, inculpatul a smuls lănţişorul şi a fugit. A fost reţinut la scurt timp de organele de poliţie, fără ca lănţişorul să fie recuperat.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia penală nr. 543 din 4 septembrie 2002, în sensul înlăturării aplicării dispoziţiilor art. 81 şi art. 110 C. pen.
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând prin apărătorul său casarea deciziei şi menţinerea sentinţei instanţei de fond prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele dosarului se constată că, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, scopul educativ şi preventiv al pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului stabilită la limita minimă prevăzută de lege, nu poate fi atins decât prin executarea ei în detenţie.
S-au avut în vedere împrejurările concrete în care inculpatul, într-un loc public, a smuls lănţişorul de aur de la gâtul părţii vătămate, a fugit încercând să se sustragă răspunderii penale, ceea ce dovedeşte o periculozitate sporită a acestuia. Din referatul de anchetă socială, rezultă că inculpatul a abandonat şcoala şi fiind nesupravegheat de părinţi, are un anturaj cu influenţe negative.
Instanţa de apel a ţinut seama de asemenea, de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii comise, de frecvenţa unor astfel de fapte.
Nefiind deci, îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei, măsură solicitată de inculpat, urmează să se respingă recursul declarat de acesta ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.L. împotriva deciziei penale nr. 543/ A din 4 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1607/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1609/2003. Penal → |
|---|
