CSJ. Decizia nr. 1606/2003. Penal. Art.197, 200 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1606/2003
Dosar nr. 319/2003
Şedinţa publică din 28 martie 2003
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 278 din 21 mai 2002, Tribunalul Dolj l-a condamnat pe inculpatul C.S. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol în forma prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 968 din 28 februarie 1999 a Judecătoriei Craiova, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 C. pen., cu cea aplicată în prezenta cauză, dispunând să execute 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest, deducându-se arestul preventiv executat de la 4 august 1999, la 3 aprilie 2000 şi de la 12 martie, 2001 la zi.
S-a luat act că partea vătămată U.F. prin reprezentantul legal U.B., nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond investită cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 200 alin. (3) C. pen., a reţinut următoarele:
În după amiaza zilei, de 29 iulie 1999, partea vătămată U.F. împreună cu L.D. şi C.A., s-au deplasat la bostănăria ce aparţinea martorului D.R. cu căruţa lui C.A., solicitându-i să le dea de lucru pentru a procura bani.
Întrucât martorul nu avea lucrări de executat pentru a-i folosi pe minori, aceştia s-au întors în sat, ajungând în jurul orei 17,30 la locuinţa inculpatului C.S., căruia îi aparţinea căruţa şi care nu fusese înştiinţat de fiul său C.A. că ia atelajul din gospodărie.
În momentul în care inculpatul i-a văzut pe minori că intră cu atelajul în curte, a început să le adreseze injurii, C.A. şi celălalt minor L.D., au fugit, rămânând doar partea vătămată, pe care inculpatul a imobilizat-o, deplasând-o în una din locuinţe, după ce a asigurat locuinţa cu un drug, prin constrângere a întreţinut raport sexual anal.
Mai mult decât atât, inculpatul a ameninţat pe partea vătămată să nu fugă, întrucât dacă va încerca îl va electrocuta, arătându-i doi conductori electrici aşezaţi la uşă.
După consumarea raportului sexual în acest mod, în condiţiile în care era ameninţat şi constrâns, acesta a plecat la părinţi, fără să povestească nimic.
Noaptea, în jurul orei 1,00, având un somn agitat, a fost trezit de mama sa U.B., căreia i-a relatat cele întâmplate, motiv pentru care minorul a fost prezentat la medicul legist.
Urmare verificării părţii vătămate s-a întocmit raportul de constatare medico-legală nr. 2424/ A. 1 din 4 august 1999, ce concluzionează că, partea vătămată a prezentat la nivelul orificiului anal, leziuni care au putut fi produse în condiţiile unui raport sexual ce pot data de 29 iulie 1999.
Întrucât inculpatul nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, motivând că un astfel de raport nu se putea consuma sau dacă s-ar fi consumat, leziunile erau mai grave decât cele consemnate în actul medical, deoarece avea introdusă la nivelul şanţului prepuţial 3 bile, a fost completat actul medico-legal.
Aşa cum rezultă din raportul medico-legal 2073/ A. 1 din 10 august 1999, întocmit de I.M.L. Laboratorul Exterior Craiova, ce examinează inculpatul, s-a constatat că acesta are introduse bile pe prepuţ şi putea să aibă raport sexual cu victima, iar leziunile constatate la nivelul anusului părţii vătămate au fost produse prin agresiune sexuală în acest precedent.
Pe lenjeria intimă a părţii vătămate s-au găsit pete de culoare brun-roşcată, pete identificate ca fiind de sânge, însă datorită insuficientei cantităţi ridicate nu s-a putut determina grupa sanguină.
Apreciind dovedită consumarea raportului sexual în condiţiile descrise mai sus, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în raport de modificările aduse prin OUG nr. 89 din 21 iunie 2001, Codului penal, referitoare la infracţiuni privind viaţa sexuală.
În termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a declarat apel solicitând prin motivele scrise, majorarea pedepsei considerată blândă în raport de gravitatea faptei.
Oral, procurorul a schimbat motivele de apel, solicitând încadrarea infracţiunii săvârşite de inculpat în condiţiile art. 197 alin. (1) C. pen., text mai favorabil, potrivit art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în raport de succesiunea în timp a legilor care au modificat C. pen., respectiv infracţiunile privind viaţa sexuală.
O altă critică invocată în şedinţă, vizează greşita contopire a pedepsei aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii cu pedeapsa de un an închisoare ce constituie prim termen al recidivei, operaţiune juridică ce se impunea a se face conform art. 39 alin. (2) C. pen., numai cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 122 zile până la data liberării condiţionate a inculpatului.
Hotărârea instanţei de fond a fost supusă şi apelului declarat de inculpat ce susţine greşita sa condamnare, invocând drept temei juridic al achitării, prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În acest sens, apărătorul inculpatului susţine că actul medico-legal ce concluzionează asupra consumării raportului sexual anal cu partea vătămată minoră, nu reflectă realitatea, o astfel de infracţiune a cărei victimă să fi fost minorul U.F. nu s-a săvârşit.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 548 din 29 noiembrie 2002, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj şi al inculpatului C.S. deţinut în Penitenciarul Craiova, împotriva sentinţei penale nr. 278 din 21 mai 2002 a Tribunalului Dolj.
S-a desfiinţat în parte sentinţa şi în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 200 alin. (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia a condamnat inculpatul la 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 122 zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 968/1999 a Judecătoriei Craiova, rest pe care îl contopeşte cu pedeapsa din prezenta cauză, urmând să execute în total 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A aplicat art. 64 şi art. 71 C. pen.
A dedus în continuare detenţia executată de la 21 mai 2002, la zi.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termen legal, parchetul a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice în art. 197 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele medicale şi întreg probatoriul administrat, în raport de critica formulată, precum şi din oficiu, se constată următoarele:
Situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel este cea corectă şi de altfel este necontestată şi de recurent.
Problema pusă în discuţie prin prezentul recurs vizează doar, încadrarea juridică dată faptei, prin analiza succesivă a modificării textelor ce incriminează fapta săvârşită, aşa încât, aceasta să fie cea legală şi cea mai favorabilă făptuitorului potrivit art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Aşadar, cum de la data săvârşirii infracţiunii ce face obiectul dosarului de faţă, 29 iulie 1999, şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit mai multe legi penale, trebuie aplicată legea cea mai favorabilă.
Pentru a se trece la aplicarea acestui principiu astfel cum este prevăzut de art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), avem a stabili care este încadrarea juridică legală, a faptei inculpatului, ce la data enunţată, a întreţinut raport sexual anal, prin constrângere şi ameninţare cu electrocutarea victimei, minorul U.D.D., în vârstă de 10 ani.
Rechizitoriul parchetului din 5 aprilie 2001, sesizează instanţa cu încadrarea juridică prevăzută de art. 200 alin. (3) C. pen., dar instanţa de fond iniţial sesizată, Judecătoria Craiova, în mod legal, în baza art. II din OUG 89 din 14 iunie 2001, constatând abrogate dispoziţiile art. 200 C. pen., a procedat la reîncadrarea faptei inculpatului în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., declinând în acelaşi timp, potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., competenţa de soluţionare, în favoarea Tribunalului Dolj. În aceste condiţii s-a pronunţat sentinţa penală nr. 3466 din 6 septembrie 2001 de către Judecătoria Craiova.
Apoi, Tribunalul Dolj prin sentinţa penală nr. 278 din 21 mai 2002, îl condamnă pe inculpat (aşa cum s-a arătat la începutul deciziei de faţă) la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe s-au declarat apeluri de către parchet şi inculpat şi astfel se ajunge, prin admiterea acestora, la schimbarea încadrării juridice (temeinic şi legal şi cu respectarea legii penale mai favorabile, principiu ignorat de instanţa de fond) din infracţiunea prevăzută de art. 200 alin. (3) C. pen. (sum. se reţine în rechizitoriu) în art. 201 alin. (4) C. pen. şi cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Succesiunea legilor penale intervenită în timp de la data comiterii faptei (29 iulie 1999 şi până în prezent) ce a fost amplu analizată de către instanţa de apel, prin raportare la activitatea infracţională efectiv desfăşurată de inculpat şi cu respectarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a determinat pe deplin justificat, schimbarea încadrării juridice din art. 200 alin. (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., întrunite fiind elementele acesteia şi nicidecum ale celei prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
De altfel, în finalul motivării recursului de faţă, se şi recunoaşte că pedepsele prevăzute de cele două texte, sunt aceleaşi şi se mai analizează că de fapt art. 197 alin. (1) C. pen., nu cuprinde şi condiţia privitoare la vârsta victimei „să nu fi împlinit 15 ani" (cum e cazul în speţă).
În consecinţă, textul art. 197 alin. (1) C. pen., nu cuprinde în totalitate fapta în concret săvârşită de inculpat, în timp ce art. 201 alin. (4) C. pen., cuprinde pe deplin, elementele ce compun în concret fapta comisă.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de parchet urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi menţinută hotărârea atacată ca legală şi temeinică sub toate aspectele.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 548 din 29 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul C.S.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 august 1999, la 3 aprilie 2000 şi de la 12 martie 2001, la 28 martie 2003.
Onorariul de avocat, în sumă de 300 000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1605/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1607/2003. Penal → |
|---|
