CSJ. Decizia nr. 1607/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1607/2003
Dosar nr. 2803/2002
Şedinţa publică din 28 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 13 februarie 2002, Tribunalul Giurgiu a dispus, printre alţii, condamnarea inculpatului D.M. la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Acelaşi inculpat a mai fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost obligat inculpatul, în solidar cu alţi coinculpaţi, la plata sumei de 12.164.806 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.R., sucursala Petrom Videle.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar suma de 900.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea sa din oficiu, s-a dispus să fie avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt, următoarele:
La rugămintea inculpatului D.M. adresată coinculpatului V.R. de a-i transporta cu autoturismul său ARO, un motor şi o pompă, cei doi inculpaţi s-au deplasat în noaptea de 17 iunie 2000, în jurul orei 5,00, la Staţia compresoare 2 Brăila din cadrul Schelei Roata, judeţul Giurgiu. La acea dată, coinculpaţii C.S. şi I.M.A., gardieni publici, se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu, executând paza la obiectivul „Staţia de Compresoare 2 Bălăria".
Lângă poarta de acces în incinta staţiei exista un punct de control unde îşi desfăşura serviciul de pază gardianul public C.S.
În momentul în care autoturismul ARO condus de inculpatul V.R. a ajuns la Staţia de compresoare 2 Bălăria, inculpatul D.M. a coborât şi în cadrul unei discuţii cu gardianul public C.S., i-a propus acestuia din urmă ca, în schimbul sumei de 1.000.000 lei să-l lase să ia un motor şi o pompă dintr-una din halele staţiei.
Inculpatul C.S. a adus la cunoştinţă colegului său, coinculpatul I.A., propunerea primită şi de comun acord au hotărât să o accepte. Ulterior, inculpatul C.S. i-a spus inculpatului D.M. că acceptă propunerea făcută, deschizându-i porţile pentru a putea intra cu autoturismul în incinta staţiei. În tot acest timp, coinculpatul V.R. s-a aflat la volanul autoturismului ARO, neavând cunoştinţă despre înţelegerea intervenită între învinuiţii D.M. şi C.S.
După ce a primit permisiunea de a intra în curtea staţiei, inculpatul D.M. a revenit la autoturism şi i-a spus inculpatului V.R. să intre cu maşina în curte. În continuare, inculpatul D. a pătruns prin efracţie într-una din halele staţiei, de unde a ales un motor şi o pompă, pe care le-a încărcat în autoturismul ARO cu care ulterior le-a transportat la domiciliul său.
Apoi inculpatul D.M. a dat suma de 1.000.000 lei gardianului public C.S., banii fiind împărţiţi între acesta din urmă şi inculpatul I.M.A., după plecarea autoturismului din incinta staţiei, fiecăruia revenindu-i suma de 500.000 lei.
În timp ce transportau motorul şi pompa la domiciliul inculpatului D.M., acesta i-a spus inculpatului V.R. faptul că a dat gardienilor suma de 1.000.000 lei pentru cele două piese.
Cu ocazia percheziţiei efectuate de organele de poliţie, la data de 25 iunie 2000, la domiciliul inculpatului D.M., au fost găsite pompa şi motorul sustrase de acesta cu complicitatea gardienilor de la Staţia Compresor 2 Bălăria.
Partea vătămată S.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 12.164.806 lei, sumă la care inculpaţii au achiesat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D.M., care nu şi-a motivat apelul.
Prin Decizia penală nr. 356/ A din 11 iunie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.M., obligându-l la plata sumei de 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul D.M., solicitând admiterea lui, casarea deciziei atacate şi în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel, deoarece la termenul de judecată din 28 mai 2002, cauza a fost amânată la 18 iunie 2002, iar acest termen a fost preschimbat pentru data de 11 iunie 2002, nefiind dispusă însă citarea inculpatului.
În consecinţă, judecarea apelului a avut loc fără ca procedura de citare cu inculpatul să fie îndeplinită, împrejurare în care, acestuia nu i-a fost asigurată nici apărarea.
În subsidiar, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., deoarece fapta nu a fost săvârşită în timpul nopţii şi nici prin efracţie, reducerea pedepselor aplicate şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante, în temeiul art. 81 C. pen., pentru a se realiza egalitatea de tratament cu ceilalţi inculpaţi care au participat la comiterea infracţiunilor în cauză, cărora le-au fost aplicate modalităţi de executare a pedepselor, fără privare de libertate.
Cu privire la latura civilă, inculpatul a solicitat să fie stabilită cu certitudine valoarea prejudiciului produs părţii civile, în raport de materialul probator existent la dosar.
Recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, se constată că într-adevăr, în încheierea de şedinţă din data de 28 mai 2002, instanţa de control judiciar a dispus amânarea judecării cauzei la termenul din 18 iunie 2002, însă această dată a fost modificată vizibil pe încheiere, în data de 11 iunie, iar apelul a fost soluţionat la aceeaşi dată, în lipsa inculpatului, care nu a fost citat pentru termenul preschimbat.
De asemenea, din conţinutul deciziei rezultă că inculpatului nu i-a fost asigurată asistenţa juridică, în cauză aceasta fiind obligatorie.
Potrivit art. 291 C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura de citare este îndeplinită.
Pe de altă parte, potrivit art. 171 alin. (3) C. proc. pen., în cursul judecăţii asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele pentru care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Cum în sarcina inculpatului a fost reţinută şi săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., pentru care limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 3 ani şi 15 ani închisoare, instanţa avea obligaţia să dispună amânarea judecării cauzei, atât pentru lipsa de procedură faţă de inculpat, dar şi pentru lipsa apărătorului său ales sau pentru desemnarea unui apărător din oficiu.
Nerespectarea acestor dispoziţii legale, atrage potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sancţiunea nulităţii absolute, nulitatea care potrivit alin. (3) din acelaşi articol, nu poate fi înlăturată în nici un mod şi poate fi invocată în orice stadiu al procesului, chiar şi din oficiu.
Cum instanţa de control judiciar nu a procedat conform dispoziţiilor legale sus-menţionate, hotărârea pronunţată în aceste condiţii nu-şi poate produce efectele prevăzute de lege, fiind lovită de nulitate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul D.M. să fie admis.
Se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Evident, cu ocazia rejudecării apelului, instanţa de apel urmează să aibă în vedere şi criticile aduse prin recursul inculpatului D.M., urmând a aprecia asupra temeiniciei acestora şi a dispune în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 356/ A din 11 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1606/2003. Penal. Art.197, 200 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1608/2003. Penal → |
|---|
