CSJ. Decizia nr. 1617/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1617/2003
Dosar nr. 4361/2002
Şedinţa publică din 28 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 102 din 22 mai 2002 a Tribunalului Harghita, s-a respins, ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul L.F. asupra sentinţei penale nr. 20/2001 a Tribunalului Harghita.
Prin sentinţa penală nr. 20/2001 a Tribunalului Harghita, revizuientul a fost condamnat, în baza art. 175 lit. c) şi art. 176 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare ce i s-a aplicat prin sentinţa penală nr. 284/1996 a Judecătoriei O.S., stabilindu-se ca în final, inculpatul să execute 19 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Condamnatul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 20/2001, deoarece moartea tatălui său, nu s-a datorat loviturilor repetate cu pumnii şi picioarele pe care i le-a aplicat el, în seara de 26 decembrie 1999, ci s-a datorat bolilor de care suferea şi vârstei sale înaintate.
Instanţa de fond, examinând motivele cererii de revizuire potrivit art. 394 C. proc. pen., a apreciat că, acestea nu se regăsesc în textul menţionat, că de fapt ele au constituit obiecţiuni ridicate în apel.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, condamnatul a declarat apel, cerând reaprecierea probelor şi astfel să se constate că la fond a fost condamnat numai pe baza unei erori grave de fapt.
Curtea de Apel Târgu Mureş prin Decizia nr. 119/ A din 18 septembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul L.F. împotriva sentinţei penale nr. 102 din 22 mai 2002 a Tribunalului Harghita.
În termen legal, condamnatul nemulţumit şi de această hotărâre, a declarat recurs, cerând reaprecierea probelor şi apoi să i se reducă pedeapsa pe care o socoteşte mult prea mare şi nedreaptă.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând actele dosarului constată că prin prezenta cerere de revizuire, condamnatul invocă motive ce caracterizează, căile ordinare de atac, apel sau recurs, şi nu invocă acele motive specifice căii extraordinare de atac, după cum este revizuirea.
Apoi, situaţiile în care, revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi admisă, sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, în art. 394 C. proc. pen., iar motivul invocat de condamnat nu se regăseşte printre prevederile acestui text.
Aşa fiind, şi raportându-se la prevederile acestuia, Curtea, constată că au fost corect aplicate, aşa încât, hotărârile atacate sunt legale şi temeinice şi ca atare vor fi menţinute.
În consecinţă şi recursul condamnatului urmează a fi respins, ca nefondat.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de condamnatul revizuient L.F. împotriva deciziei penale nr. 119/ A din 18 septembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1616/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 1618/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
