CSJ. Decizia nr. 1618/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1618/2003
Dosar nr. 49/2003
Şedinţa publică din 28 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 365 din 17 septembrie 2002, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul G.D. privind sentinţa penală nr. 168 din 17 aprilie 2002 a Tribunalului Prahova (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 303 din 1 iulie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti), prin care a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen.
În motivarea cererii sale, revizuientul a arătat că nu a comis infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina sa şi are posibilitatea să dovedească această situaţie cu martori.
Tribunalul Prahova a reţinut că motivul invocat de condamnat nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu au fost invocate fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la data soluţionării cauzei în fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul G.D. că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi poate să dovedească această situaţie cu martori.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi pe fond, admiterea cererii de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 506 din 18 noiembrie 2002, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul G.D., susţinând că nu a comis infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina sa şi poate dovedi cele afirmate prin declaraţiile unor martori, fapt pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi pe fond, admiterea cererii de revizuire.
Recursul declarat nu este fondat.
Deoarece, revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., situaţiile în care se poate declanşa acest remediu procesual şi care are drept scop înlăturarea erorilor judiciare prin reexaminarea hotărârilor judecătoreşti definitive.
Se constată că, în mod corect, cele două instanţe au reţinut că în cererea de revizuire condamnatul nu a invocat nici un fapt sau o împrejurare nouă, ci s-a referit la aceleaşi apărări care au fost şi înlăturate de prima instanţă şi instanţa de control judiciar, atunci când au motivat temeinic reţinerea vinovăţiei acestuia la comiterea faptei pentru care a fost condamnat definitiv.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnatul revizuient G.D. să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul condamnat să fie obligat la plata cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient G.D. împotriva deciziei penale nr. 506 din 18 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1617/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1619/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
