CSJ. Decizia nr. 1699/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1699/2003
Dosar nr. 3257/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Deliberând asupra recursului în anulare de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 242 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Roşiorii de Vede au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1. I.P. la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe timp de 4 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
2. I.L. după cum urmează:
- în baza art. 13 din Legea nr. 87/94 cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare.
- în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen., la un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe timp de 4 ani şi 6 luni.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi să plătească în solidar către Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Teleorman suma de 276.312.414 lei reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat.
S-a dispus anularea actelor falsificate.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
Inculpatul I.P. a înfiinţat în 1991, împreună cu alţi asociaţi S.C. C.A. S.R.L. Balaci pe care din 1994 a administrat-o singur.
Principalul obiect de activitate al societăţii era comercializarea de produse alimentare şi nealimentare, care se realiza prin două magazine proprietatea societăţii situate în satul Tecuci în jud. Teleorman.
Din anul 1994 aprovizionarea societăţii a fost făcută numai de inculpatul I.P., iar întocmirea notelor de intrare – recepţie şi a celorlalte acte aferente operaţiunilor societăţii şi ţinerea evidenţelor financiar – contabile au fost realizate în toată această perioadă de inculpata I.L., fiica inculpatului angajată în funcţie de contabil al societăţii.
În anul 1999, cei doi inculpaţi au hotărât să procure mărfuri şi să le valorifice prin cele două magazine fără întocmirea documentelor legale şi fără a le înregistra în evidenţele contabile ale societăţii, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului.
Cu ocazia unor verificări efectuate de organele de poliţie la 15 mai 2002 şi 3 august 2000, au fost identificate la cele două magazine ale societăţii 21 de facturi de aprovizionare cu mărfuri în perioada 10 – 12 aprilie 2000 care fuseseră puse în vânzare fără întocmirea notelor de intrare – recepţie.
Cu ocazia verificării livrărilor de mărfuri au fost identificate 17 facturi pentru unele mărfuri comercializate fără ca veniturile obţinute să fie înregistrate în evidenţele societăţii.
Urmare celor constatate poliţia a sesizat Garda Financiară Teleorman pentru a efectua un control.
În aceste condiţii inculpaţii au cumpărat de la persoane necunoscute, din C.E., facturi fiscale fictive pentru a justifica mărfurile vândute şi neînregistrate.
Apoi inculpata I.L. a întocmit note de intrare recepţie pentru mărfurile specificate în facturile sus-menţionate pe care le-a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii şi a prezentat pentru control evidenţele astfel refăcute, Gărzii Financiare Teleorman.
Din verificările efectuate de Inspectoratul General de Poliţie, a rezultat însă, că firmele din facturile procurate de inculpaţi, nu există.
Inculpata a mai prezentat la control factura fiscală nr. 1466734/21 iulie 1999, atestând cumpărarea de la S.C. R.C. S.R.L. Bucureşti a unui cuptor de panificaţie în valoare de 120.000.000 lei, din care 21.639.344 lei T.V.A., factură pe care a întocmit-o în fals.
S-a stabilit că în realitate cuptorul constituie aportul în natură al asociatului B.P. la capitalul S.C. C.A. S.R.L. şi a fost cedat în 1996 de acesta Primăriei Balaci.
Martorii A.M., C.M. şi P.V., vânzători la cele două magazine ale societăţii, au precizat că în anul 1999 aprovizionarea cu pâine s-a făcut fără avize de expediţie şi N.I.R. – uri, iar banii obţinuţi din vânzarea acesteia erau încasaţi separat şi fără întocmirea monetarelor în vederea contabilizării.
S-a reţinut că din procesul verbal de verificare financiar – contabilă a S.C. C.A. S.R.L. Balaci nr. 1683/3 august 2000, întocmit de Garda Financiară Teleorman, rezultă că inculpaţii au prejudiciat bugetul de stat cu suma de 140.536.638 lei din care 79.724.304 lei reprezintă impozit pe profit şi 60.812.078 lei T.V.A., prin neînregistrarea în anul 1999 a unor mărfuri în valoare de 183.965.516 lei.
Tribunalul Teleorman prin Decizia penală nr. 262 A din 7 august 2001, a respins ca nefondate apelurile celor doi inculpaţi pe care i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat reţinând că situaţia de fapt, vinovăţia inculpaţilor şi încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar pedepsele au fost just individualizate.
S-a mai reţinut că latura civilă a fost corect soluţionată.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare conform art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen.
S-a arătat că suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate inculpatei I.L. este nelegală şi că, de asemenea, nelegal nu s-a aplicat celor doi inculpaţi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, care este obligatorie conform art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Inculpatul I.P. a decedat la 3 octombrie 2002, astfel încât, recursul în anulare nu a mai fost susţinut în ceea ce-l priveşte pe inculpat.
Examinând cauza referitoare la inculpata I.L. în raport cu motivele de casare invocate, dar şi din oficiu conform art. 410 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul în anulare este fondat.
Astfel, potrivit art. 81 alin. (2) C. pen., în caz de concurs de infracţiuni suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată numai dacă, fiind îndeplinite şi condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), pedeapsa aplicată este de cel mult 2 ani.
Cum în speţă pedeapsa aplicată inculpatei I.L. pentru concursul de infracţiuni este de 2 ani şi 6 luni nu se putea dispune suspendarea condiţionată a acesteia, astfel încât, sentinţa este contrară legii.
Se constată, de asemenea, că s-a omis aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi alături de pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Potrivit art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., aplicarea interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă şi când pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani.
Legea nr. 87/1994 prevede pentru infracţiunea de la art. 13 atât pedeapsa închisorii, cât şi interzicerea drepturilor, iar instanţa a condamnat-o pe inculpată pentru această infracţiune la o pedeapsă cu închisoare de 2 ani şi 6 luni.
Întrucât nu s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi care era obligatorie, hotărârea primei instanţe este şi din acest punct de vedere contrară legii.
Fiind sesizată numai cu apelurile inculpaţilor instanţa de apel nu a putut înlătura nelegalităţile susmenţionate.
Analizând actele dosarului, Curtea apreciază că s-a făcut o greşită individualizare a pedepsei aplicate inculpatei I.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Astfel, din nici o probă nu rezultă că inculpata ar fi avut o contribuţie mai mare la comiterea acestei infracţiuni, aşa încât, tratamentul sancţionator mai aspru decât cel aplicat celuilalt inculpat nu se justifică, ambele hotărâri fiind supuse casării conform art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza I C. proc. pen.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va admite recursul în anulare şi conform art. 4141 alin. (1) raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa hotărârile pronunţate numai cu privire la inculpata I.L.
Se vor repune în individualitatea lor pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune, se va reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 la 2 ani închisoare şi se va aplica pe lângă aceasta şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Conform art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa stabilită pentru această infracţiune se va contopi cu cea aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Constatând îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.
Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 242 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Roşiorii de Vede şi deciziei penale nr. 262/ A din 7 august 2001 a Tribunalului Teleorman, privind numai pe inculpata I.L.
Casează hotărârile cu privire la pedepsele aplicate inculpatei şi la omisiunea aplicării pedepsei complementare pentru aceeaşi inculpată.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, în pedepsele componente de: 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen. şi un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 din acelaşi cod.
Modifică pedeapsa, în sensul că o reduce la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmând ca inculpata să execute 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Conform art. 81 şi art. 82 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1696/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1700/2003. Penal → |
|---|
