CSJ. Decizia nr. 1694/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1694/2003
Dosar nr. 4258/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 69 din 29 martie 2002 a Tribunalului Braşov a fost condamnat inculpatul N.C. în baza art. 211 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.407.563.433 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C. N. S.A. Făgăraş.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în fapt că la 5 aprilie 2001, inculpatul N.C., asociat unic la S.C. D.C. S.R.L. Filipeştii de Târg, a încheiat cu partea civilă S.C. N. S.A. Făgăraş cu contract de cumpărare a cantităţii de 1000 tone de azotat de amoniu, îngrăşământ în valoare de 4.507.563.433 lei. Avansul de 30% a fost plătit de inculpat cu ordinul de plată, urmând ca restul preţului să fie plătit la 25 zile de la expedierea mărfii.
După încheierea livrărilor, inculpatul s-a prezentat la sediul părţii civile şi a completat cinci file C.E.C. în valoare totală de 3.407.563.433 lei a căror plată a fost refuzată de B.C.R., sucursala Câmpina datorită lipsei disponibilului în cont.
S-a reţinut de către instanţă, în baza plângerilor părţii civile, a actelor comerciale din dosar, a adresei B.C.R. Câmpina şi a declaraţiilor martorilor M.V., P.D., S.G., V.I., M.C. şi E.V., că inculpatul a indus în eroare partea civilă pentru a obţine pentru sine un folos injust cauzând o pagubă materială deosebit de mare.
Pentru a obţine folosul injust de 3,4 miliarde lei, inculpatul a achitat avansul de 1,5 miliarde lei, fără a aduce la cunoştinţă societăţii furnizoare că nu are disponibil în cont pentru plata rămasă.
Mai mult, inculpatul a retras la datele de 7 mai 2001 şi 10 mai 2001, când deveneau scadente C.E.C. - urile, sumele pe care le avea în cont respectiv disponibilitate de circa 400 milioane lei, ceea ce atesta reaua lui credinţă.
S-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât cele cinci C.E.C. - uri au fost completate cu aceeaşi ocazie şi pentru asigurarea plăţii unei diferenţe de preţ.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală, prin Decizia penală nr. 175 din 4 septembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe numai referitor la omisiunea aplicării prevederilor art. 7 din Legea nr. 26/1990.
Rejudecând în aceste limite, a dispus în baza arătatului text, comunicarea către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Prahova a hotărârii de condamnare a inculpatului, după rămânerea definitivă a acesteia.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar privind criticile din apelul parchetului a constatat omisiunea aplicării în cauză a dispoziţiilor obligatorii ale art. 7 din Legea nr. 26/1999, fapta de înşelăciune fiind săvârşită de către un comerciant.
Totodată, s-a considerat nefondată susţinerea din apel a procurorului în legătură cu individualizarea pedepsei şi solicitarea de majorare a cuantumului acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată inculpatului nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), impunându-se majorarea acesteia.
Recursul declarat este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama printre altele de pericolul social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul, comerciant, a indus în eroare partea civilă S.C. N. S.A. Făgăraş cu prilejul încheierii contractului de vânzare a cantităţii de 1.000 tone azotat de amoniu, emiţând pentru plata unui rest de preţ de 3,4 miliarde lei, C.E.C. - uri fără acoperire bancară, cunoscând că nu dispune de provizia necesară şi retrăgând înaintea scadenţei, ultimele sume din cont.
Or, faţă de reaua credinţă manifestată de inculpat şi de prejudiciul cauzat, care constituie o consecinţă deosebit de gravă în sensul art. 146 C. pen., ţinând seama că această persoană s-a sustras de la urmărirea penală şi de la judecată pedeapsa minimă aplicată este în discordanţă cu pericolul social al faptei şi împrejurările în care a fost săvârşită ceea ce constituie o încălcare a prevederilor legale evocate privitoare la individualizarea pedepsei şi caz de casare conform art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
În consecinţă, constatând întemeiată critica formulată, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul parchetului, a casa Decizia atacată, cât şi sentinţa primei instanţe numai cu privire la pedeapsa principală, pe care o va modifica în sensul că o va majora de la 10 ani, la 13 ani închisoare.
Această pedeapsă este conformă cu cerinţele textului legal evocat şi de natură a asigura, potrivit art. 52 din acelaşi cod, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 175/ Ap din 4 septembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul N.C.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 69 din 29 martie 2002 a Tribunalului Braşov, numai cu privire la pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen.
Modifică pedeapsa aplicată, în sensul că o majorează de la 10 ani închisoare la 13 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1693/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1696/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
